20 decembrie 2011

Operei, 22

Ce mi se parea mie cel mai interesant era ca dintr-o data avem pe cine sa pot atrage langa mine. Stiu ca pana acum comportamentul meu nu a fost unul optim, insa de fiecare data cand constatam ca cineva este interesat de mine parca faceam eforturi sa impresionez persoana respectiva. Mare greseala.

Pentru cineva care nu ma cunostea decat din prisma scrierilor mele aiurite si de proasta calitate, imi parea initial suspicioasa prietenia manifestata. Ulterior aveam sa aflu ca atitudinea prietesnoasa era o constanta in caracterul ei. Pentru ca prima data am cunoscut-o asa in treacat, momentul respectiv nu a fost unul de foarte mare impact. Imi paruse o simpla fata care profitand de ocazie a devenit frumoasa prin eleganta. Pentru ca de obicei la momentul care marcheaza sfarsitul liceului toata lumea depune eforturi sustinute pentru a fi in forma lor cea mai buna, ea parea a fi in topul celor cu cele mai mari reusite. Coborand in fata hotelului am ramas uimit vazand-o si nu imi venea sa cred intr-o oarecare masura ca domnisoara respectiva era o "somitate" in scoala pe care acum o terminase.

Intamplarea facu ca sa ne intalnim. Nu era absoluit nimic planuit ori nu circulase nici o idee care sa creeze aceasta intalnire. Ori cel putin nu cu stirea mea. Planul nostru, al baietilor era de a petrece o seara placuta de inceput de vara in orasul care prindea viata. In virtutea intamplarilor care aveau sa se succeada, privind in urma, eram cam naivi nebanuind ca seara noastra nu se va desfasura altfel. Spontaneitatea, care nu ne caracterizeaza ca si grup s-a simtit din plin. Dupa o idee lansata aiurea, probabil instinctul adormit s-a trezit aducand cu el avant si valvataie, caci o data pomenita ideea nu a murit ca multe altele in fasa.
Scurta noastra conversatie s-a limitat la cateva cuvinte schimbate in graba si franturi de conversatie intr-o limba necunoscuta mie, dar care aparent revine la anumite momente cheie in viata mea. Senzatiile traite in acea seara nu faceau decat sa imi acorde impresia ca prietenul meu care o cunostea pe tanara domnisoara era oarecum dezinteresat de aceasta, iar ea dezamagita de interesul sau - si-l pierdea pe al ei.

Eu cel putin nu ma asteptam ca ea sa fie asa cum mi se infatisa in fata ochilor. O prezenta eleganta, fina, vesela, radianta si energetica care iti fermeca ochii. Pentru cateva clipite incepusem sa ma pierd pe sirul gandurilor nesanatoase dar cand realizasem ca fata imi vorbise mie, acest tren scapat de sub control se pierdu, iar nebunia mea prost pazita reintrase sub control. Fiind inceput de vara, briza aducea parfumul fetelor catre mine. Pe cel al Mariei il recunoscusem imediat, doar nu era prima oare cand ne intalneam si imbratisandu-ne experimentam mireasma care plutea in jurul nostru. Ma obisnuisem cu parful Mariei. Problema era cel al Ei. Pentru ca nu o mai vazusem pana atunci nu stiam absolut deloc la ce sa ma astept, cel putin nu altceva decat o atitudine de superioritate si eventual un comportament de diva. Dar nu a fost sa fie asa. Parfumul Ei era ceva ce nu mai mirosisem pana acum. In minte inca imi ramase mirosul parfumului raspandit in taxiul din Craiova care de fiecare data cand mi-l reaminteam, aducea cu sine o gramada de amintiri dureroase. Acel parfum, asa cum il cunoscusem si disparu din viata mea. Ba chiar mai abrupt.

Cand am fost calator in Craiova nu credeam niciodata ca voi ajunge la asa ceva. Mi se parea oarecum hilar si iluzoriu ca m-am urcat in acel tren si am plecat spre acea destinatie. Imi paruse imposibil sa acced la o poveste de dragoste la asa departare si parca in drumul meu nu aveam sa gasesc nimic. Ma pregatisem pentru orice era mai rau. Eram pe jumatate cu inima stransa ca odata ajuns in gara nimeni nu avea sa ma astepte, ori cine ma va astepta se va dovedi a fi total diferita de persoana cu care eu am vorbit in atatea ore lungi de conversatii. Incercat de o teama de a ma intoarce acasa fara a realiza altceva decat un drum inutil toate zilele le-am consumat in griji care mi-au venit de hac. In taxi, de la gara spre pensiunea unde aveam sa dorm cu mana frumoasei domnisoare in a mea, se simtea tremorul de a fi tras pe sfoara. De a fi lasat de izbeliste. Atat de tare imi dorisem sa ajung acolo si odata ajuns acolo imi venea sa ma arunc de colo-colo in camera cand am lasat-o pe scumpa mea Ioana sa plece. Vrusem asa de mult sa ne petrecem noaptea impreuna incat nu imi veni sa insist foarte tare - nu vroiam sa facem dragoste. Vroiam doar sa dormim. Dar pentru ca vedeam oarecare reticenta in a-si petrece noaptea cu mine - devansata si aceasta - am renuntat in a insista.
Inca de atunci parfumul Ioanei avea sa ma urmareasca si pana in ziua de astazi, cand simt acelasi parfum si intorcandu-ma sa il vad cine il poarta imi place sa cred ca acolo va aparea Ioana. Cand faci lucruri iesite din tiparul normalitatii si grijii parca fiecare experienta este intensificate de nenumarate ori pana la un grad in care ajung sa iti fie pietre de hotar in istoricul vietii tale. Asa cum am mers 380 de kilometri pentru a-mi cauta si oferi dragoste, asa as putea face-o si la 51, 32 ori 5-6 kilometri de casa. Eram in stare in primavara sa o fac si la 600 de kilometri si 3 tari distanta.

Oricum intalnirea de pe bulevard avea sa fie pentru mine, spun eu de bun augur, pentru ca astazi cu toata mandria pot spune ca Ea imi este o prietena apropiata, dar care cunoaste asentimentul meu fata de noi. Cum insasi pe ea o auzisem: Oricare familile are ori un copil, ori un pisic ori un catel. Eu as spune ca orice familie are doi oameni frumosi carora nu le este rusine sa se cunoasta stand pe covor in semintunericul unei camere luminate de un bec pe-un stalp in strada. Cei care se iubesc vor canta impreuna, vor rade impreuna, vor manca aceleasi prostii, isi vor gati unul celuilalt, isi vor aminti sa spuna la multi ani - chiar si cu intarziere -, vor fi interesati de a cunoaste interesele si micile placeri nevinovate ale celuilalt. Vor fi tot aceia care iti vor rupe tigara din gura, te vor mangaia cand te vei rani, iti vor canta din suflet ce ii face fericiti ca impreuna sa fiti ambii fericiti. Cand va fi noapte vor iesi sa iti arate stelele si te vor invata tot ce stiu ei si nu vor astepta sa ii cauti ori sa le multumesti - pentru ca ce fac, o fac din respect si admiratie.

[POSTARE NECORECTATA - FORMA BRUTA; SCUZATI GRESELI DE ORTOGRAFIE/SINTAXA SI LIPSA DIACRITICELOR; SCRIS SUB INSPIRATIA MOMENTULUI]

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu