18 mai 2011

Vremuri de mult apuse (1) |Work in progress|


Nu mai reusea sa isi aduca aminte cand o vazuse ultima oara. Brusc si dintr-o data si-a readus aminte de ea. Astazi in una din cele mai proaste zile ale existentei sale. Parca nimic nu ii iesea bine. Toate "afacerile" ii mergeau prost, se simtea mic, murdar si obosit. Stia ca ea nu are absolu tnici o legatura cu ceea ce se intamplase in ultimele saptamani insa ii placea sa creada ca isi a adus aminte de ea cu un motiv anume.

Cand a cunoscut-o nu credea ca avea mai mult de 16 ani, dar asta s-a intamplat deja demult; socotind dupa timpul scurs de atunci, de cand isi serbasera amandoi ziua de nastere impreuna, probabil ca acum avea in jur de 22 de ani. Nu stia sigur care dintre ei era cel mai mare, dar ceea ce stia sigur era data ei de nastere. Era aceiasi ca si a lui. Nu putea uita asa ceva niciodata.

El plecase acum 4 ani, 5 chiar, spre acele taramuri indepartate de casa lui, tocmai pentru a cunoaste lumea care ii statea la picioare dincolo de orizontul rastrans pe care il avea in fata. Ajuns in oraselul care avea sa ii fie casa pentru urmatorul an, din prima zi ii parusera toate trecerile de pieton de pe asfalt, clapele unui pian distribuite in tot orasul. Seara cand a ajuns o ploaie marunta uda pavelele care acopereau troturalul intr-un model impletit de piatra rece. Desi imaginea nu era una foarte calda, care sa invite, lui ii placu, pentru ca ii place si intotdeauna ii placu ploaia.

Ca si oricare alt calator odata ajuns in noua sa casa, dupa ce se desparti de doamna aceea draguta care ii oferi unde sa locuiasca, se indrepta spre fereastra camerei, pe intuneric pentru a lasa aerul sa ii intre in noua sa casa. Nu era neaparat ceva ce toata lumea face, dar pentru el era de o importanta cruciala; avea nevoie de aer rece, crud, proaspat. De abia dupa ce simti acel aer cum ii invada camera se simti cu adevarat bine. Intr-un access de ignoranta se arunca pe prima suprafata dreapta care o zarea in intunericul taiat ca de niste lame de sabie de lumina care trecea prin jaluzele. Acest lucru era oarecumm o greseala, caci ceea ce el crezuse ca era o canapea pentru a se intinde era de fapt o masa straniu de mare. Bine, am spune, dar asta nu este o problema, doar ca pe aceea masa exista un cos cu mici "atentii" pentru oaspetele acelui apartament; cos pe care el s-a aruncat cu toata puterea. In momentul de panica in care se simtise intepat in spate de multe suprafete neregulate si de duritati variabile, s-a speriat incat a alunecat in genunchi langa masa. Acum avea sa descopere ca pe un perete exista un aparat ciudat, sau ceea ce aducea a un echipament electronic. Uitand ceea ce se intamplase cu cateva minute mai devreme, el se concentra asupra ciudateniei care il privea. Ridicandu-se usor, fara zgomot de parca ii era frica ca va trezi pe cineva dintr-un somn profund, se indrepta spre usa pentru a porni lumina din camera. Odata aprinsa lumina, a putut sa observe cu claritate cum arata noua lui camera in care avea sa isi duca existenta.