6 decembrie 2010

ZCI


La început de drum pe o cărare necunoscută trec peste punțile care mă leagă de propria-mi casă. Înarmat cu propria-mi personalitate și curaj plec spre viitorul din întuneric. Distanța care ne separă devine tot mai mică, iar frica va ajunge să mă copleșească. Scriu aceste rânduri deplin conștient de viitorul ce mă așteaptă și urc în trenul care mă poartă spre tine, cu inima mică, dar cu sufletul mai atotcuprinzător ca niciodată. Roțile se pun în mișcare, iar eu privesc neliniștit pe fereastra ce încă mă leagă de casă. A trecut ultimul gând, ultima mișcare, soarta îmi e pecetluită. Privesc cu încredere spre ce mă așteaptă și încerc să mă gandesc tot mai puțin la relele ce s-ar putea întampla. Pentru mine îmi esti întotdeauna alături, vei fi întotdeauna zâmbitoare și plină de iubire.
Cine mi te-a scos în cale a făcut-o cu un scop; nici tu și nici eu nu credem în coincidențe. Amândoi ne avântăm cu putere și viteză spre ceva ce nu cunoaștem și nici nu știm gestiona. Bâjbâim pe întuneric asemeni copilului aflat la primul sărut, în curtea școlii. Vreau să ajung la tine, cât mai repede și vreau să stau la tine cât mai mult. Nu vreau să mă mai lași să plec pentru că nici eu nu te voi lăsa să pleci.
Vreau să îmi sari în brațe, să mă săruți, să mă muști, să mă zgârii și să îmi spui tot ce trebuie să știu despre tine. Vreau să te îmbrățișez și nu vreau să te mai las vreodată să pleci. Rămâi a mea.
Vreau să fim singuri pe lume, ea să ne aparțină nouă, iar noi să aparținem unul altuia.

1 comentarii:

Daniel Alexandru spunea...

Craciun Fericit !
Te invit sa citesti :
http://www.tipimaginar.blogspot.com

Trimiteți un comentariu