28 august 2010

Oniros III?

Pentru ca nu te caut, nu vreau sa te găsesc. Dar pentru ca te vreau, îmi face plăcere sa vad ca îți pasa. Mi-am spus de multe ori ca voi lăsa lumea sa se autodistrugă, iar eu nu voi lua parte. M-am înșelat enorm. De fiecare data când spuneam asa ceva îmi aduceam contribuția la distrugerea lumii.
Am plecat de mult în căutarea felinarelor albastre. Credeam ca îmi va fi ușor, neavând nimic lăsat în urma și nimic de carat în spate. Am plecat lipsit de gânduri ori emoții și eram pregătit sa ma îmbarc în ceea ce credeam a fi călătoria vieții mele. Am plecat lăsând în urma, fără regrete toate persoanele de care vreodată mi-a pasat și toate cele de care ar fi putut sa îmi pese. Nu mi-am primit confirmarea ca în aceea masa de oameni lăsată în urma mea, toți nu aveau regrete în a-mi observa plecarea.
Eram sigur ca nici nu aveam de ce sa îmi fac griji. Rar auzisem cum târâiam după mine acel lanț care ma lega de cineva. Când îl auzeam nu știam ce este. Când ma întorceam sa vad ce scoate acel sunet, celalalt capăt era de mult liber.
Crezusem ca pădurea cupolelor de piatra nu era decât preșul de intrare în casa care avea sa ma ghideze pe holul bogat decorat către felinarele albastre. Copacii purpurii care stăteau străjeri la poarta casei, ma copleșeau cromatic. Am căzut pe treptele roșii și m-am uitat în sus spre cer. Văzusem ceva ce nu mai văzusem vreodată.
Undeva sus pe un nor verde, era o buburuza roșie. Era atât de sus încât părea mai mare decât luna. Cum ma holbam asa la ea, pesemne ma observa și își desfăcu elitrele și zbura încet spre mine. Te așteptai sa auzi acel zumzăit enorm având în vedere și dimensiunea ei, dar nu. Era o muzica atât de frumoasa și atât de rezonanta încât aveai impresia ca ești vrăjit. Pana la momentul în care am reușit sa ies din muzica învăluitoare, ea era lângă mine. Dar nu mai era acea buburuza roșie, nu. Acum era cea mai frumoasa fata și venise doar pentru mine.
- Vino, avem de mers cale lunga.
- Nu ma așteptam. Credeam ca voi avea de mers singur.
- De la punctul în care ai plecat și pana acum, oamenii ce i-ai lăsat în urma te-au părăsit demult. Nici unul nu a avut curaj sa vadă cât de fragili erau, pana când te-au lăsat sa pleci.
- Pentru ce vii cu mine?
- Ca sa vad cu ochii mei ce tu ai știut de mult.
- Mergem sa vedem...
- ...felinarele albastre.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu