28 iulie 2010

Oniros II

Nu mai vazuse de mult o asemenea seara de iunie. Nu era seara chiar, ci asa pe mijite o dupa masa intunecata. Intotdeauna ii placuse vremea mai racoroasa si se simtea bine in pielea sa pe o vreme ca aceasta. Odata ce spatiile adancite de pe trotuar se umpleau cu apa isi aduse aminte de copilarie cand sarea in ochiurile de apa de pe strada din fata casei sale. Ceea daca ar fi facut acum I s-ar fi parut copilaresc, dar in acelasi timp amuzant. Nu ii placea sa se prosteasca, la varsta pe care o avea déjà se putea spune ca este un membru respectat al societatii. Era tanar, la ai sai 28 de ani inca era tanar. Oricum, avand o slujba careia ii placea la nebunie. Gasea ceva foarte satisfacator in a fi medic. Recunostea ca nu avea aceea chemare la fapte de mare filantropie si caritate catre semeni. Stia ca poate ajuta lumea, dar pe aceasta lume nu te hranesti, nu te imbraci, incalti, speli si te ingrijesti pe tine si familia ta cu ceea ce gasesti pe strada.
Putea sa aleaga altceva, inceputurile sale nu ii permiteau cu foarte mare usurinta in a se educa in un asemenea job destul de scump. Dar acesta ramase visul sau.
 
In puterea zilei, pe la vremea cand englezii se asezau la ceai, cutreiera orasul pe o ploaie marunta de vara in cautarea unui cadou perfect. Pregatise cadrul oferirii cadoului de mult timp, nu incapea indoiala in privinta faptului ca stia si nu uita data. Despre barbatii si in special despre sotii se circula aceasta conceptie, ca si cum ar uita fiecare zilele de nastere ale sotiilor lor cat si ale odraslelor. El stia ca nu se poate autoinclude sau include in grupul supergeneral si supranumeric al barbatilor “generali”. Evident nu avea grad de general si multi nici nu se puteau apropia de acest grad, dar norocul sau fu’ intalnirea cu un militar de scoala veche dar cu viziune si dreptate in juedcata. Cand terminase medicina, avea déjà experienta in incercari si tatonari sugrumate de lipsa banilor. De accea se hotari in a-si creea excelenta care l-a tinut in randul de varf al universitatii sale. Fusese un student model si era admirat de oamenii care ii placeau, asa ca in momentul in care i-se ivi ocazia de a devein militar nu refuzase. Astfel dupa un an de militarie, curs intensive, iesise ofiter decorat pentru excelenta. Parca incepusera sirul victoriilor pentru el.

Cadoul il lasase intentionat in ultima zi deoarece a avut ceva précis in minte. Stia incotro il indreptau pasii si era pregatit de a parcurge drumul ce I se deschidea in fata.

Love and trolls

16 iulie 2010

Un fel de leapsa

Pentru că nu se cuvine a ignora niciodată pe cineva când te abordează, consider maniera cea mai potrivită, unei astfel de provocări, a fi mulţumind şi cu zâmbetul pe buze a vedea ce avem de îndeplinit...
Astfel...
  •  Daca eram o luna, as fi fost …Septembrie
  •  Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost… Vineri
  •  Daca eram o parte a zilei, as fi fost… Apusul
  •  Daca eram un animal marin, as fi fost…Peștele clovn
  •  Daca eram o directie, as fi fost… Nord
  •  Daca eram o virtute, as fi fost… Sinceritate
  •  Daca eram o personalitate istorica, as fi fost : Rudolf al II-lea
  •  Daca eram o planeta, as fi fost… Neptun
  •  Daca eram un lichid, as fi fost… Apă 
  •  Daca eram o piatra, as fi fost… piatra slefuită
  •  Daca eram o pasare, as fi fost… Pinguin
  •  Daca eram un tip de vreme, as fi fost… Ninsoare calmă
  •  Daca eram un instrument muzical, as fi fost… Vioara
  •  Daca eram o emotie, as fi fost…Weltschmerz
  •  Daca eram un sunet, as fi fost… ecou de clopot
  •  Daca eram un element, as fi fost… Pământ
  •  Daca eram un cântec, as fi fost… Banana phone
  •  Daca eram un film, as fi fost … Devil`s Advocate
  •  Daca eram un serial, as fi fost… House
  •  Daca eram o carte, a fi fost… Zahir
  •  Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost… Merlin
  •  Daca as fi fost un fel de mâncare, as fi fost… Cartofi prăjiti
  •  Daca eram un oras, as fi fost…Helsinki
  •  Daca eram un gust, as fi fost… Acru
  •  Daca eram o culoare, as fi fost… Purpuriu
  •  Daca eram un material, as fi fost… Bumbac
  •  Daca eram un cuvânt, as fi fost…  Dorință
  • Daca eram o parte a corpului, as fi fost…Mâini
  • Daca eram o expresie a fetei, as fi fost… Trist 
  • Daca eram o materie de scoala, as fi fost…  Germana
  • Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost… Homer
  • Daca eram o forma, as fi fost… Triunghi
  • Daca eram un numar, as fi fost… 11
  • Daca eram un mijloc de transport, as fi fost… Tren 
  • Daca eram o haina, as fi fost… Mantie
  • Ziua cea mai frumoasa: 21 iunie
  • Cel mai mare obstacol: Banii
  • Radacina tuturor relelor: Orgoliul
  • Distractia cea mai placuta: Admirarea
  • Cea mai mare înfrângere: Timișoara, 2009
  • Cel mai bun profesor: (mentorii meiRamona Faur și Daniela Toth-Ardelean
  • Prima necesitate: Dragoste
  • Ceea ce te face cel mai fericit: A fi iubit 
  • Cel mai mare mister: Femeia 
  • Cel mai rau sentiment: Durerea de măsea 
  • Cel mai bun cadou: O îmbrățișare și un gând bun
  • Lucrul cel mai de valoare: Prietenii adevărați
  • Calea cea mai rapida: Cea dreaptă
  • Sentimentul cel mai placut: Zâmbetul celor pe care îi iubesc
  • Cel mai bun remediu: Un umăr pe care poți plînge, brațele care te protejează de oamenii răi
  • Forta cea mai puternica: Ura
  • Persoanele cele mai necesare: Familia
  • Lucrul cel mai placut dintre toate: A te bucura de frumusețile lumii   
 Mulțumesc Bianca!

Pentru Anne (kid4ever),  Gee,  Ralu, Laura, Denisa și tuturor celor ce mă ”citesc”...  d( ^ _ ^ )b

5 iulie 2010

Jurnal de Bord LDIR (1) - Traseul 4


Ceea ce pentru multi din echipa noastra (echipa fara mine :P)a fost la inceputul zilei, o chestie peste care trebuia trecut mai mult sau mai putin din obligatie, a devenit pe sfarsit o aventura demna de tinut minte si o amintire placuta.

Am inceput intr-o caldura infernala la 34°C de la punctul nostru de pornire din Micalaca catre iesirea prin Sannicolaul Mic spre Fantanele-Tisa Noua-Cruceni-Firiteaz, inapoi la Cruceni si de acolo inspre Sagu si inapoi la Arad. O calatorie interesanta, pe drumuri bune pe directii importante si drumuri incredibil de proaste care ne-au dat pe spate, efectiv. Ne-am pierdut echilibrul de cateva ori, am uitat ca avem frane la biciclete sau bicicletele noastre sau indragostit si s-au sarutat...:P. Nici un participant nu a fost ranit in timpul cartarii!;)) 
Imediat ce am intrat in Cruceni, ne-am adapostit, am incropit un mic picnic si ne-am ferit de ploaia care cadea printr-e frunzele de nuc. Am parcurs distanta ceruta pe traseul dus-intors spre Firiteaz, dar drumul spre Seceani si limita de judet era impracticabil pentru noi mai ales ca vremea era inca innourata si statea sa ploua destul de tare curand. Intorsi la Cruceni, am simtit ce fac romanii nostri intr-o zi de sambata. Barbatii pe la crasma din sat, ma rog crasme, doar e democratie, iar femeile in casa in fata televizorului la "acasa". Si tot aici ne-a prins ploaia din nou, iar norocul nostru a fost statia de autobuz, unde am ramas vreo o ora buna, timp in care ploaia forma mici paraiase pe marginea drumului, iar sub picioarele noastre incet, incet se forma un nou lac. Intorsi pe biciclete in drum spre Sagu, trecut pe langa santierul Autostrazii Arad-Timisoara si ulterior am ajuns la DN 69 deci in ultima noastra etapa din parcurgerea completa a traseului. 

Distanta parcursa: 50.17 km
Timp de parcurgere:  aprox. 8.5h
Pauze si intreruperi:   ~ 2h
Viteza medie de deplasare: 7 km/h 

Echipa:
Laura, Denisa, Andrei, Toni si Mihai >me< 



2 iulie 2010

Fara vise!

Lipsa de inspiratie crunta. Revenim cu mistocareala si impresiile noastre despre copii din ziua de azi. Probabil ca din cauza ideilor mele despre lume, respect si cum ar trebui sa fie ea.
Poate sunt considerat de prunci bosorog sau de moda veche, incvechit sau ceva de genul asta. Ceea ce nu imi vine sa cred este imprejurarea de intamplari prin care ajung sa detin o uriasa furie oarba inmagazinata in mine referitor la actiunile mele recente si persoanele implicate care le "inserez" in actiunile mele.
Reactiile pe care eu le consider normale dispar si chiar devin reactive impotriva mea ceea ce mahneste profund, avand in vedere ultimele zile. Am crezut ca va fi bine si ca semnele primite vor fi cele asteptate de mine, dar din cate se pare mi-am pierdut acel dar de a citi oameni.
Un proverb Zen spune: "Durerea nu este decat o piatra pe frunte, iar cel care ti-a pus piatra, nu este decat un inocent".
Uneori speranta moare ultima. In cazul meu ea a murit din fasa. Nu consider acordarea unei a doua sanse unei intentii muribunde. Poate exagerez, poate am noroc, poate o sa ma luminez si o sa imi dau seama ca toate aceste faze aparent inevitabile si permanente nu sunt decat niste halucinatii.
As vrea enorm de mult sa fiu singur. As vrea enorm de mult sa merg pe un camp, sa imi intind o patura si sa admir norii trecuti pe cer. Sa stau in lumina soarelui batand in firul ierbii ce se leagana in cantecul verii.
Nu imi vine sa cred, dar propriul meu vis devine cosmar, soarele pe care il iubesc si il consider cel mai bun lucru din viata mea devine un chip hidos cu par de Gorgona si privire de iti spinteca si ultima farama de inima; o boare ucigatoare venind din Soare catre mine si zicand-umi: Tu esti de vina. De crezi prea mult despre ceea ce de fapt este? De unde ai ajuns sa crezi ca esti ceea ce nu esti? Nu mai incerca si renunta! Nu mai are rost! Chinuie-te! Zdreleste-ti ochii si deplange-ti soarta. Esti esenta lucrurilor in care crezi, iubirea ta nu e fata de ea cin fata de visul tau. Nu spera la indeplinirea viselor tale. TU NU AI VISE. TU NU AI DREPTUL LA VISE. Esti inzestrat cu mediocritate, mila, autocritica si neatractivitate. Esti plictisitor si morbid de insuportabil. Nu incerca sa bati la usa inchisa si ferecata. Chiar daca orice zid cu poarta incuiata are si o fereastra invata sa sa te impinga altii prin ea si nu sa ii impingi tu.
Esti o cauza pierduta. Cel mai bun om de pe acest pamant devine dusmanul tau. Esti paharul spart in cioburi periculoase. Esti oglinda cu 77 de fete si eternul om de sub scara. Asta esti tu. Recunoaste odata pentru totdeauna si fii ceea ce cu adevarat esti. Nu-ti dori lumina lunii pe care nu o meriti sau lumina mea sa nu ti-o iei de buna. Vei devenii mic....foarte mic incat nici cea mai mica raza de a mea sa nu te atinga...vei devenii de o culoare cu care pamantul de va confunda si te va purta in adncuri spre focul de milioane de ani care iti va topii fiinta si iti va purta sufletul in inchisoarea de nepatruns. Vei ajunge in iad, iadul chinurilor cele mai groaznice...nici o posibila descriere nu poate compara realitatea in care vei pieri, pentru ca da esti sortit pieirii.

Intr-o zi sumbra a existentei umilului subsemnat...
Mihai, sarmanul