14 februarie 2010

יוחנן מיכאל

poate, poate intr-o zi, totul va fi bine....
sunt foarte bolnav. starea mea s-a inrautatit ata de tare incat nu imi vine sa cred dar trebuie sa o spun:
sunt pe moarte.
De ce? pentru că voi muri de dor.
Voi muri de dorul oamenilor cu care odinioară ourtam discuții inteligente; de dorul fetelor care ajung să iubească și altceva decât metrosexualii cu probleme de garderobă sau indivizi libidinoși cu portofeluț gros și mașina la scară; de băieții cu care mai puteam ieșii și eu seara prin oraș dar care acum și-au tras prietene care vor sa fie doar după fundul lor. Mi-e dor de normalitate. Mi-e deosebit de dor de Oana, de Gabi, de Denisa, de Crina foarte tare, de Cristina care să mă sprijine pe bune.
Mi-e dor de teatru. Foarte foarte mult. DAR NU AM CU CINE SA MA DUC.
Caut de mult o persoană.... Ca și în povestea Anastasiei....multe speranțe dar care nu indeplinesc pretențiile....Oare de ce?




Sursa imaginii

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu