6 decembrie 2010

ZCI


La început de drum pe o cărare necunoscută trec peste punțile care mă leagă de propria-mi casă. Înarmat cu propria-mi personalitate și curaj plec spre viitorul din întuneric. Distanța care ne separă devine tot mai mică, iar frica va ajunge să mă copleșească. Scriu aceste rânduri deplin conștient de viitorul ce mă așteaptă și urc în trenul care mă poartă spre tine, cu inima mică, dar cu sufletul mai atotcuprinzător ca niciodată. Roțile se pun în mișcare, iar eu privesc neliniștit pe fereastra ce încă mă leagă de casă. A trecut ultimul gând, ultima mișcare, soarta îmi e pecetluită. Privesc cu încredere spre ce mă așteaptă și încerc să mă gandesc tot mai puțin la relele ce s-ar putea întampla. Pentru mine îmi esti întotdeauna alături, vei fi întotdeauna zâmbitoare și plină de iubire.
Cine mi te-a scos în cale a făcut-o cu un scop; nici tu și nici eu nu credem în coincidențe. Amândoi ne avântăm cu putere și viteză spre ceva ce nu cunoaștem și nici nu știm gestiona. Bâjbâim pe întuneric asemeni copilului aflat la primul sărut, în curtea școlii. Vreau să ajung la tine, cât mai repede și vreau să stau la tine cât mai mult. Nu vreau să mă mai lași să plec pentru că nici eu nu te voi lăsa să pleci.
Vreau să îmi sari în brațe, să mă săruți, să mă muști, să mă zgârii și să îmi spui tot ce trebuie să știu despre tine. Vreau să te îmbrățișez și nu vreau să te mai las vreodată să pleci. Rămâi a mea.
Vreau să fim singuri pe lume, ea să ne aparțină nouă, iar noi să aparținem unul altuia.

1 noiembrie 2010

Donergi Hamdi Magan

17 octombrie 2010

Scarile se ridicasera de mult

Sursa imaginii - DeviantArt -click foto-

Timpul petrecut in lumina se pierde. Timpul petrecut in intuneric creste ca importanta, pentru noi e mai confortabila panza noptii care ne invaluie in secret si mister.
Am pornit acum cativa ani intr-o calatorie ce avea sa fie memorabila. La inceputul acesteia eram deja obisnuit cu tot ce implica "a calatori". Era o rutina gandita a usura eforturile noastre in a ne deplasa dintr-un punct in altul; rutina care se vedea cel mai bine la aeroport. Am parcurs acelasi drum, am trecut prin aceleasi usi si m-am asezat pe aceiasi banca din acelasi aeroport. Asta nu era decat o pauza din punctul care avea sa insemne sfarsitul unei vieti normale.
Domnisoara care ne verifica biletele in imbarcarea in avion era foarte frumoasa si placuta in exprimare si limbaj. Credeam ca va fii persoana pe care o voi admira cel mai tare din acel avion. Atunci pentru mine devenea cea mai importanta persoana. Putea fi doar o stewardesa si in acelasi timp sa fie mai importanta decat o printesa dintr-o casa regala importanta europeana.
Cuminte ma indreptam catre locul meu, cautasem randul care mi l-a aratat acea domnisoara dragutza. Randul 7B. Fericita combinatie nu cred ca era, avand in vedere ca in partea mea dreapta erau trei scaune pe rand. Nelinistit ma indreptam catre randul 7. Acolo scria A1. Ceva nu era bine, totul era inversat, asa ca imi ridic privirea mirata de la scaune si privesc inspre usa, sperand sa vad acea stewardesa draguta. Nu era. Intre timp cineva ma batuse pe umar. Ma intorc si observ o alta domnisoara care ma intreaba daca ma poate ajuta. Aratandu-i biletul o intreb daca imi poate arata locul meu. Aceasta se intoarce si imi arata pe partea cealalta doar doua randuri de scaune, mai mari si cu distante mai mari intre ele.
- Acolo este locul dumneavoastra, cel dinspre culoar.
Multumind ma indrept spre locul meu. Acolo vad ca erau acel tip de scaune care se rabateaza si devin mai confortabile pentru zboruri lungi. Am deschis compartimentul pentru bagake si imi las bagajul meu de mana, dupa care imi pregatesc garderoba incat sa stau confortabil pentru un zbor de 12 ore pana in Japonia.
Eram imbracat as zice ca intotdeauna, pantaloni usori de un crem deschis, o camasa de bumbac de calitate si o vesta englezeasca de lana. Pantofii erau maro, iar sacoul la fel. Mi se parea ca arat destul de decent. Nu paream eu cine stie ce si probabil aratam ca multi altii.
Pe masura ce toata lumea isi lua locurile in avion eram oarecum multumit ca locul de langa mine era neocupat. Oarecum apreciam linistea si faptul ca nu trebuie sa vorbesc ori sa fac mutre de complezenta in prezenta unei alte persoane. Linistit am asteptat cu ochii inchisi imaginandu-mi Japonia, momentul in care avea sa fie anuntata prezentarea masurilor de siguranta.
Nu credeam ca locul se va ocupa. Era deja destul de tarziu si avionul cam trebuia sa decoleze, eu eram deja resemnat cu gandul ca locul de langa mine nu se va ocupa, poate resemna nu era in mod neaparat cel mai bun cuvant pentru a descrie situatia dar imi convenea lipsa unui partener de discutie. Era prima calatorie pe care o faceam singur si oarecum parea ca si primul meu zbor.
Undeva exact in momentul inchiderii usii dar inainte de a fi blocata si pregatita avionul pentru decolare se auzi o bataie in usa. Aceiasi stewardesa care ma intampinase pe mine atat de placut acum deschise usa cu o expresie mirata pe fata cum nu cred ca am vazut pe nimeni vreodata, intampina in usa o domnisoara care respira putin mai accelerat. Acesta intra si ii aratase stewardesei biletul uitandu-se in acel timp la ceasul ce se legana elegant pe incheietura mainii. Stewardesei ii reveni pe fata un zambet jucaus cand vazu locul de pe biletul calatoarei surpriza. Toti pasagerii care o puteau vedea pe ultima calatoare stateau ca pe ace, aplecati in fata si cu gatul intins sa o studieze. Astfel in drumul acesteia spre - ceea ce aveam sa aflu doar dupa reintoarcerea mea din Japonia -  unul din cele doua locuri libere din avion, intamplarea facuse ca locul de pe biletul ei sa fie exact locul de langa mine.
Habar nu avem ca pe masura ce timpul trecea, eu incepusem sa ma aseaman tot mai tare ca si ceilalti pasageri, aplecat in fata si cu spatele arcuit pregatit sa sar in sus la cel mai mic sunet. In timp ce toata scena din fata mea se desfasura, oarecum imi doream sa o cunosc. Parea genul de persoana importanta si era exact acel tip de om care impresioneaza doar prin simplul fapt ca se afla acolo. Daca nu eram in acel moment in avion si o vedeam pe strada pe domnisoara care incepuse sa ne captiveze pe toti, ea ar fi fost aceea persoana care trecand pe langa ea m-ar fi facut sa zambesc usor intr-un colt al gurii asta inaintea zambetului larg ce avea sa urmeze.
Stewardesa aceea draguta dupa ce ii inmana biletul inapoi domnisoarei se intoarse inspre directia mea si zambise. Din nou. Dupa repozitionarea mea in scaunul avionului am inceput sa suspectez ceva straniu. Uitandu-ma la locul liber eram multumit ca nu statea nimeni langa mine, eram chiar "satisfacut" de lipsa unui posibil interlocutor. Nefoindu-ma si adoptand o atitudine calma, ma uitam pe sub gene catre usa. Aveam impresia ca trebuia sa ma ascund ori sa trec cat mai neobservabil. Nu trecura nici 2 minute decat usa se deschise ultima oara dar pentru mine parca trecusera vreo 2 ore intregi. Incercand sa ma uit la ceas aud pasi si ridicandu-mi privirea vad cum undeva la 4 metri de mine ultima pasagera face pasi grabiti pe culoar spre mine.
Nu neaparat spre persoana mea, dar cel putin inspre directia mea. Facea niste pasi grabiti, largi si apasati ca si cum nu ar fi vrut ca avionul sa ii zboare de sub picioare. Cu oarecare teama priveam prin hubloul aflat in dreapta mea cum afara oamenii imbracati in salopete rosii munceau. Uitandu-ma la ei inca puteam auzii acei pasi si ce nu imi placea era faptul ca veneau tot mai aproape de mine. Acelasi ritm, aceiasi intenstitate... dar stai. Pasi se oprisera pe masura ce ii auzisem foarte aproape, nu vroiam sa intorc capul si sa ma uit in stanga mea.
La acest moment aud un clinchet deasupra mea si involuntar ridic privirea unde inconjurata de un halou de lumina galbuie puteam vedea gatul si barbia acelei domnisoare. Gandul meu imediat nu a fost ca s-ar putea aseza langa mine, ci " ce persoana frumoasa". Auzind al doilea clinchet las capul automat jos si privesc scaunul din fata mea. Nu apuc sa vad foarte mult, campul meu vizual fiind invadat de o silueta parfumata si parca desprinsa de pe aceasta lume. De indata ce aceasta s-a asezat in scaunul liber langa mine, stewardesele incepura instructiunile de siguranta in caz de accident, ceea ce inseamna ca mai avem putin de trei minute pana decolam. Nu stiu daca cineva a inregistrat odata timpul in care personalul de bord impartasesc aceste informatii, dar din experienta anterioara niciodata nu dura mai mult de trei minute.
Dupa acel rastimp de trei minute auzim cum rapid ne anunta capitanul ca incepem procedura de decolare si ne ruga sa ne punem cu toti centurile. Incepeam ascensiunea catre ceruri. In toate calatoriile anterioare exista un moment in acest ritual, diferit. Am auzit capitanul vorbind in timp ce decolam, am ascultat muzica ori our si simplu am auzit muzica motoarelor care ne vor purta la 20.000 de metri. Acum orice ar fi fost nu mai tinusem minte, aveam ceva langa mine care nu ma lasa sa ma pot concentra la aspectele care faceau placute pentru mine un zbor cu avionul. Iesisem de pe pista de taxi si ne pozitionasem pe pista de decolare, moment la care cineva imi pune mana pe antebrat si aud in ureche, puneti-va centura. Acum observam ca eram atat de prins cu gandurile mele incat nu observasem momentele anuntate de catre echipamnetele avionului. Grabit imi trag centura peste picioare si mi-o infasor in jurul mijlocului strangand-o confortabil in jurul taliei. Imediat ce am ichis centura, avionul incepuse sa se miste prinzand putere si impingandu-ma in scaun. Acesta era momentul meu de placere in toata calatoria cu avionul; aici simteam ca exista ceva mai puternic ca oricare om si putea fi mana divinitatii care ne readucea aminte de adevarata noastra marime in univers.
Purtat catre o lume in care nu exista durere ori deziluzie, o lume in care nu exista dezamagire ori parasire, m-au trecut fiori reci in timp ce auzeam in minte si simteam cu putere toata dragostea din lume. In toate momentele in care simteam puterea lumii eram dus in acel locas al sufletului meu in care ma legam de tot ce era superior si deasupra simplei conditii umane. Deschizand ochii in timp ce simteam usurarea fortei care imi impingea intregul corp in scaun, nu stiu de ce dar prima si prima data ma uit in dreapta mea. In dreapta mea nu mai era locul gol ci ocupat de o domnisoara foarte frumoasa, acum ca o vedeam si mai bine. Era si ea cu ochii inchisi. Ei, bine, vedeti voi eu pana la acest moment nu vi-am descriso. Nu am gasit propice nici un moment pana acum si asteptarea mea a meritat. Pana nu demult avea ochelari de soare pe ochi. Poate ne gandim ca nu ar fi avut rost sa poarte ochelari de soare pana acum, dar ce nu v-am spus a fost ca era iarna, zapada afara se depuse in strat subtire pe strazi si copaci, poleindu-i intr-o mantie stralucitoare de lumina. Pana la momentul in care se asezase langa mine ii purtase. Acum puteam sa o vad si mai bine si sa o admir in totalitatea splendorii ei. Era atat de frumoasa incat imi era oarecum frica sa nu fie doar o iluzie. Avea de parcurs un drum foarte lung ce dura 12 ore, poate adormisem imediat dupa decolare si acum visam, dar nu era asa caci in cateva secunde am simtit cum avionul intrase intr-un gol de aer si cazu cativa zeci de metri. Atunci deschise si ea ochii.
Nu vazusem la viata mea foarte multe persoane cu ochii negri, estimam undeva la vreo 20 in total dar ce a urmat sa vad m-a lasat cu totul fara grai. Femeia de langa mine avea culoarea irisul atat de incredibila incat imi venea foarte greu sa cred chiar si vazand-o in fata mea.

Avea ochii purpurii.

Era un violet intunecat cu reflexe mai usoare inspre lumina. Ochii ei mari cu gene lungi si sprancene perfect conturate si la o curbura mai mult decat perfecta ii faceau ochii de o frumuseste de neegalat. In acel scurt moment in care o privisem in ochi, eram transportat pe o creasta de munte inalta, deasupra lumii, privind albastrul infinit al cerurilor care se desfasurau in jurul meu. In acea scurta privire parca gasisem tot ce am pierdut vreodata. In timp ce eu eram in varful lumii, isi drese vocea si ma intreba:
- S-a intamplat ceva?
- Ah, nu, nu. Nu e nici o problema, doar ca...
- Spune-mi!zise cu o voce mieroasa.
- Ai ochii atat de...  nobili.
- Multumesc. Complimentul tau e original. Nu l-am mai auzit pana acum. Mi s-a mai spus ca am ochi de inger, ca sunt foarte frumosi, ca sunt incredibili si altele, dar pana acum nobili nu a mai spus nimeni.
Dupa ce imi spuse asta isi indrepta ochii spre mainile sale si apoi din nou spre mine.
- Eu sunt Megara.
- Imi pare bine, eu sunt Hugo.
- Buna Hugo, spuse zambind strengareste.
Nu stiu de ce dar odata cu acel zambet am vrut sa aflu tot ceea ce se putea despre aceasta femeie. urcati in cele mai inalte straturi ale atmosferei ne indreptam usor catre un taram necunoscut mie si probabil si Megarei. Parea genul de persoana care sa fie ori vedeta internationala ori sotie a unui barbat important. Nu parea a fi femeie de afaceri si nu m aputeam gandi la o alta profesie care sa i se potriveasca. Se vedea clar ca avea stil, eleganta si bun gust doar observand cum era imbracata si accesorizata. In aceasta privinta ce mi-a atras privirea au fost pantofii care ii purta in picioare.
 O pereche discreta neagra de pantofi cu toc destul de inalt si subtire decorati simplist cu o fundita tot neagra de matase. In spatele fiecarui pantof la calcai erau 5 linii albe care coborau catre zina in care se afla degetul mic. Si felul in care era imbracata spunea destul de multe despre stilul ei. Micuta rochie neagra care era purtata perfect. Pe mana stanga la incheietura mainii un ceas discret si de valoare, iar pe cealalta o bratara superba in 2 culori formata din inele ce reproduceau cheia greceasca si niste micuti cruciulite cu bratele egale, iar pe degetul inelar drept un inel stil de orfevarie medievala cu o piatra de o culoare ce aducea a safir. De asemenea avea la gat un colier stil grecesco-turcesc de dimensiuni impresionante si de o frumusete ce te lasa cu gura cascata. Foarte rar vedeai bijuterii de dimensiuni mai mari ca unui colier de perle care sa se potriveasca cu o tinuta Little Black Dress. Poate faptul ca era si foarte bine imbracata cat si cat era de frumoasa o facea absolut fermecatoare. Oricum avea toate acele atribute fizice care mie imi atrageau imediat atentia si fata de care tineam foarte mult inainte de a ii spune unei persoane ca este frumoasa. 
Privind acum prin hubloul din dreapta mea zaream profilul ei. Megara avea un profil asemanator fetelor de imparati si imparatese de pe monedele din antichitate. Parul ei lung, ondulat cu bucle mari o faceau sa arate a papusa, iar banda de matase ce ii tinea parul „greceste” o facea sa arate a printesa din vremuri de mult apuse. Uitandu-ma la ea vedeam clasa, eleganta, stil si bun gust. Vorbind cu ea si studiindui miscarile si maniera de a conversa aveam de invatat mult mai multe decat mi-as fi imaginat vreodata.
Nu peste mult timp dupa ce primisem OK-ul de a desface centurile de siguranta, stewardesele au inceput sa circule printr-e noi oferindu-ne cafea ori alte bauturi. La momentul in care acea stewardesa care ne intampinase pe amandoi se apropia catre noi ma pregateam sa ii atrag atentia, dar cineva mi-o lua inainte. Megara isi intinse mana stanga spre a fi vazuta de aceasta si o chema cu o voce foarte placuta catre noi. Eu oarecum surprins m-am uitat catre Megara si ii spun zambind:
- Mi-ai furat stewardesa! Eu vroiam sati-o iau inainte si sa o chem aici.
- Poate ti-am citit gandurile, poate stiam ca asta vrei sa faci, sau poate m-am asteptat la asa ceva, spuse Megara ridicandu-si spranceana stanga si lasand un raset domol sa ii iasa printr-e buzele bine formate. Zambind, ma intorc spre partea dreapta, rastimp in care stewardesa ajunge langa noi si punand mana dreapta pe umarul meu ne spune:
- Ma numesc Anna si sunt la dispozitia dumneavoastra. Va pot ajuta cu ceva?
Megara ii ceruse un meniu de bord atat pentru mine cat si pentru ea. Ceea ce nu anticipasem niciodata avea sa se intample in urmatoarele 12 ore.
            De indata ce Anna venise cu meniurile si ni le lasa pentru consultare Megara spuse:
- Nu considera asta ca ceva indraznet, dar este seara si sunt sigur ca nici tu ca si mine nu ai luat inca cina. Eu fiind destul de des pe drumuri, am invatat sa imi adaptez orarul de masa in functie de oamenii pe care ii intalnesc. In plus considera aceasta posibilitatea de a ne cunoaste mai bine si a nu fi straini pentru toata durata calatoriei noastre.
- De acord. Daca tousi trebuie sa ne suportam unul pe celalalt pentru o calatorie asa de lunga macar sa incercam sa ne intelegem.
- Nu ne putem intelege pana ce nu ne vom cunoaste, de aceea acum te scot la cina, spuse Megara razand.
- Nu ar fi fost normal sa te fii invitat eu? intreb eu.
- Ar fi fost conventional, dar daca doresti putem incepe din nou, sa ma ridic si sa vin inapoi sa facem cunostinta?
- Nu, nu nu este nevoie, spuneam cu jumatate de gura razand. Atunci observasem ca avea un suras care parea desprins dintr-o pictura, atat de bine delimitat si simetric incat ai fi zis ca insasi Da Vinci l-ar fi calculat.
           
(Partea I)

25 septembrie 2010

Let's Do It, Romania!

Ultimul autobuz cu voluntari a plecat la ora 10:30!


Am inceput la ora 9 cand in Piata Avram Iancu ne asteptau o masa de oameni nerabdatori sa inceapa curatenia. Am inceput inscrierea voluntarilor, am inceput distriuirea sacilor si manusilor voluntarilor. Le-am dat stickere pentru saci cu materiale reciclabile si i-am instruit sa aiba foarte mare grija in ceea ce priveste siguranta proprie si a colegiilor de echipa. Cateva din liceele aradene si-au adus elevii lor, voluntari inraiti, astazi fiind sambata nefiind zi de scoala apreciem efortul acestora. :D (Colegiul National "Elena Ghiba Birta", Colegiul Tehnic de Constructii si Protectia Mediului, Colegiul National "Moise Nicoara", Colegiul Economic, Liceul pedagogic "Dimitrie Tichindeal", Liceul Baptist "Alexa Popovici", Liceul de arta "Sabin Dragoi"). Scolile generale Nr.22 si 3 au fost si si ei impreuna cu cei mai mici la actiunea de astazi, acestia curatand zone apropiate de municipiu

24 septembrie 2010

Are you gonna' be my girl?

Sunetul pasilor tai, ma face sa tresar de fiecare data cand vei trece strada...



So?

11 septembrie 2010

Multumesc!

Mulțumesc tuturor de urările de La Mulți Ani! Va mulțumesc!

10 septembrie 2010

Pentru ca

Pentru că mă gandesc la tine cel puțin o dată pe zi.
Am căutat să te marginalizez într-un colț de suflet.
Nu m-am enervat, nu m-am supărat că m-ai dezamăgit.
Crezusem în tine și îmi puneam speranțe în tine, în tine că ești diferită.
De fiecare dată îmi spuneai că nu era așa.
Îmi placi, tu îmi placi. Îmi plac pentru că îmi plac toate lucrurile care te compun.

Îmi place părul tău moale și lung,
Îmi place forma urechilor tale și gâtul tău fin,
Îmi plac buzele, bărbia și obrajii tăi,
Îmi plac gropițele din obraji și zâmbetul tău.
Ai mâini frumoase și îmi plac.
Îmi plac degetele tale fine și subțiri.

Îmi plac umerii tăi goi,
Îmi plac oasele spatelui care îți compun silueta și se arată pe sub hainele tale subțiri.
Îmi plac sânii tăi, forma lor,
Îți iubesc talia, Îmi place abdomenul tău și pielea ta bronzată,
Iubesc forma fundului tau în jeanșii aceia negrii cusuții cu ață....nu, mai bine nu spun;
Mi-ar plăcea să te și revăd în același forme sub o rochie elegantă,
Îmi plac picioarele tale lungi, fine și frumoase.
Îmi plac gleznele și picioarele tale ferecate în sandalele romane care îți plac așa de tare.
Îmi place parfumul tău și aroma care o lași în urma ta. În aer, pe haine, în brațele mele când te îmbrățișez.

Când mă îmbrățișezi te simt mult mai aproape de inima mea,
Simt lumea cum se învârte în jurul nostru.
Simt cum soarele cade cade în întuneric și îl aprinde oferindu-l nouă.
Simt cum luna se aruncă spre noapte pentru a înfășura dragostea soarelui.
Văd toate oceanele lumii devenind violete,
Aud toți munții care se ridică spre cer și ne învăluiesc în răcoarea adăpostului lor.

Te simt simt în brațele mele cum te desprinzi,
Părul ce miroase a parfum,
Ochii tăi care se deschid și genele care se desfac,
Totul care îmi spune la revedere.

9 septembrie 2010

Mrs. Frankee

2 septembrie 2010

Candva oamenii mancau trandafirii!

29 august 2010

Die Zwanzig - Les Vingt

Top 20, preferatele mele care ma fac sa ma simt bine. Melodiile care ma pun intodeauna pe calea cea buna, pentru ca muzica e vindecare.
1. Frank Sinatra - New York, New York
 
2. The Beatles - Yesterday

3. Cesaria Evora - Sodade

3'. John Lennon - Imagine

4. Ska-p - Cannabis

5. The Beatles - When I'm 64

6. Celia Cruz - Guantanamera

7. The Doors - Light my fire

8. Angela Ghiorghiu - Casta Diva - Norma, G. Puccini

9. Guadalupe Pineda - Historia de un Amor

10. Alexandru Andries - Ce sa fac daca-mi placi
 
11. Nightwish - Kuolema tekee taiteilijan

12. Oasis - Wonderwall
 
13. Katie Melua - Blowin in the wind

14. Taxi - Stelele care cad

15. Gianna Naninni - Meravigliosa creatura

16. Dean Martin - Sway

17. Zizi Possi - Vurria

18. The Calling - Wherever you will go

19. Nena - 99 luftbalons

20. Katie Melua - 9 milion bicycles in Beijing


Neinclus in top, pentru ca nu pot categorisi asemenea muzica.
#1 Edith Piaf - Non, je ne regrette rien (1960)

#2 Louis Armstrong & Ella Fitzgerald - Dancing cheek to cheek

#3 Melissa Venema - Il silenzio

28 august 2010

Oniros III?

Pentru ca nu te caut, nu vreau sa te găsesc. Dar pentru ca te vreau, îmi face plăcere sa vad ca îți pasa. Mi-am spus de multe ori ca voi lăsa lumea sa se autodistrugă, iar eu nu voi lua parte. M-am înșelat enorm. De fiecare data când spuneam asa ceva îmi aduceam contribuția la distrugerea lumii.
Am plecat de mult în căutarea felinarelor albastre. Credeam ca îmi va fi ușor, neavând nimic lăsat în urma și nimic de carat în spate. Am plecat lipsit de gânduri ori emoții și eram pregătit sa ma îmbarc în ceea ce credeam a fi călătoria vieții mele. Am plecat lăsând în urma, fără regrete toate persoanele de care vreodată mi-a pasat și toate cele de care ar fi putut sa îmi pese. Nu mi-am primit confirmarea ca în aceea masa de oameni lăsată în urma mea, toți nu aveau regrete în a-mi observa plecarea.
Eram sigur ca nici nu aveam de ce sa îmi fac griji. Rar auzisem cum târâiam după mine acel lanț care ma lega de cineva. Când îl auzeam nu știam ce este. Când ma întorceam sa vad ce scoate acel sunet, celalalt capăt era de mult liber.
Crezusem ca pădurea cupolelor de piatra nu era decât preșul de intrare în casa care avea sa ma ghideze pe holul bogat decorat către felinarele albastre. Copacii purpurii care stăteau străjeri la poarta casei, ma copleșeau cromatic. Am căzut pe treptele roșii și m-am uitat în sus spre cer. Văzusem ceva ce nu mai văzusem vreodată.
Undeva sus pe un nor verde, era o buburuza roșie. Era atât de sus încât părea mai mare decât luna. Cum ma holbam asa la ea, pesemne ma observa și își desfăcu elitrele și zbura încet spre mine. Te așteptai sa auzi acel zumzăit enorm având în vedere și dimensiunea ei, dar nu. Era o muzica atât de frumoasa și atât de rezonanta încât aveai impresia ca ești vrăjit. Pana la momentul în care am reușit sa ies din muzica învăluitoare, ea era lângă mine. Dar nu mai era acea buburuza roșie, nu. Acum era cea mai frumoasa fata și venise doar pentru mine.
- Vino, avem de mers cale lunga.
- Nu ma așteptam. Credeam ca voi avea de mers singur.
- De la punctul în care ai plecat și pana acum, oamenii ce i-ai lăsat în urma te-au părăsit demult. Nici unul nu a avut curaj sa vadă cât de fragili erau, pana când te-au lăsat sa pleci.
- Pentru ce vii cu mine?
- Ca sa vad cu ochii mei ce tu ai știut de mult.
- Mergem sa vedem...
- ...felinarele albastre.

20 august 2010

CONCERT DIRECTIA 5 - 21.08.2010

Sambata, 21.08.2010 - Ora 21:00 - Strandul Neptun Arad - Concert Directia 5 - Sustinatori ai proiectului Let's Do It Romania!

16 august 2010

SdC - Editia XXIV - 2 ani de schimb de carti in Arad!

28 iulie 2010

Oniros II

Nu mai vazuse de mult o asemenea seara de iunie. Nu era seara chiar, ci asa pe mijite o dupa masa intunecata. Intotdeauna ii placuse vremea mai racoroasa si se simtea bine in pielea sa pe o vreme ca aceasta. Odata ce spatiile adancite de pe trotuar se umpleau cu apa isi aduse aminte de copilarie cand sarea in ochiurile de apa de pe strada din fata casei sale. Ceea daca ar fi facut acum I s-ar fi parut copilaresc, dar in acelasi timp amuzant. Nu ii placea sa se prosteasca, la varsta pe care o avea déjà se putea spune ca este un membru respectat al societatii. Era tanar, la ai sai 28 de ani inca era tanar. Oricum, avand o slujba careia ii placea la nebunie. Gasea ceva foarte satisfacator in a fi medic. Recunostea ca nu avea aceea chemare la fapte de mare filantropie si caritate catre semeni. Stia ca poate ajuta lumea, dar pe aceasta lume nu te hranesti, nu te imbraci, incalti, speli si te ingrijesti pe tine si familia ta cu ceea ce gasesti pe strada.
Putea sa aleaga altceva, inceputurile sale nu ii permiteau cu foarte mare usurinta in a se educa in un asemenea job destul de scump. Dar acesta ramase visul sau.
 
In puterea zilei, pe la vremea cand englezii se asezau la ceai, cutreiera orasul pe o ploaie marunta de vara in cautarea unui cadou perfect. Pregatise cadrul oferirii cadoului de mult timp, nu incapea indoiala in privinta faptului ca stia si nu uita data. Despre barbatii si in special despre sotii se circula aceasta conceptie, ca si cum ar uita fiecare zilele de nastere ale sotiilor lor cat si ale odraslelor. El stia ca nu se poate autoinclude sau include in grupul supergeneral si supranumeric al barbatilor “generali”. Evident nu avea grad de general si multi nici nu se puteau apropia de acest grad, dar norocul sau fu’ intalnirea cu un militar de scoala veche dar cu viziune si dreptate in juedcata. Cand terminase medicina, avea déjà experienta in incercari si tatonari sugrumate de lipsa banilor. De accea se hotari in a-si creea excelenta care l-a tinut in randul de varf al universitatii sale. Fusese un student model si era admirat de oamenii care ii placeau, asa ca in momentul in care i-se ivi ocazia de a devein militar nu refuzase. Astfel dupa un an de militarie, curs intensive, iesise ofiter decorat pentru excelenta. Parca incepusera sirul victoriilor pentru el.

Cadoul il lasase intentionat in ultima zi deoarece a avut ceva précis in minte. Stia incotro il indreptau pasii si era pregatit de a parcurge drumul ce I se deschidea in fata.

Love and trolls

16 iulie 2010

Un fel de leapsa

Pentru că nu se cuvine a ignora niciodată pe cineva când te abordează, consider maniera cea mai potrivită, unei astfel de provocări, a fi mulţumind şi cu zâmbetul pe buze a vedea ce avem de îndeplinit...
Astfel...
  •  Daca eram o luna, as fi fost …Septembrie
  •  Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost… Vineri
  •  Daca eram o parte a zilei, as fi fost… Apusul
  •  Daca eram un animal marin, as fi fost…Peștele clovn
  •  Daca eram o directie, as fi fost… Nord
  •  Daca eram o virtute, as fi fost… Sinceritate
  •  Daca eram o personalitate istorica, as fi fost : Rudolf al II-lea
  •  Daca eram o planeta, as fi fost… Neptun
  •  Daca eram un lichid, as fi fost… Apă 
  •  Daca eram o piatra, as fi fost… piatra slefuită
  •  Daca eram o pasare, as fi fost… Pinguin
  •  Daca eram un tip de vreme, as fi fost… Ninsoare calmă
  •  Daca eram un instrument muzical, as fi fost… Vioara
  •  Daca eram o emotie, as fi fost…Weltschmerz
  •  Daca eram un sunet, as fi fost… ecou de clopot
  •  Daca eram un element, as fi fost… Pământ
  •  Daca eram un cântec, as fi fost… Banana phone
  •  Daca eram un film, as fi fost … Devil`s Advocate
  •  Daca eram un serial, as fi fost… House
  •  Daca eram o carte, a fi fost… Zahir
  •  Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost… Merlin
  •  Daca as fi fost un fel de mâncare, as fi fost… Cartofi prăjiti
  •  Daca eram un oras, as fi fost…Helsinki
  •  Daca eram un gust, as fi fost… Acru
  •  Daca eram o culoare, as fi fost… Purpuriu
  •  Daca eram un material, as fi fost… Bumbac
  •  Daca eram un cuvânt, as fi fost…  Dorință
  • Daca eram o parte a corpului, as fi fost…Mâini
  • Daca eram o expresie a fetei, as fi fost… Trist 
  • Daca eram o materie de scoala, as fi fost…  Germana
  • Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost… Homer
  • Daca eram o forma, as fi fost… Triunghi
  • Daca eram un numar, as fi fost… 11
  • Daca eram un mijloc de transport, as fi fost… Tren 
  • Daca eram o haina, as fi fost… Mantie
  • Ziua cea mai frumoasa: 21 iunie
  • Cel mai mare obstacol: Banii
  • Radacina tuturor relelor: Orgoliul
  • Distractia cea mai placuta: Admirarea
  • Cea mai mare înfrângere: Timișoara, 2009
  • Cel mai bun profesor: (mentorii meiRamona Faur și Daniela Toth-Ardelean
  • Prima necesitate: Dragoste
  • Ceea ce te face cel mai fericit: A fi iubit 
  • Cel mai mare mister: Femeia 
  • Cel mai rau sentiment: Durerea de măsea 
  • Cel mai bun cadou: O îmbrățișare și un gând bun
  • Lucrul cel mai de valoare: Prietenii adevărați
  • Calea cea mai rapida: Cea dreaptă
  • Sentimentul cel mai placut: Zâmbetul celor pe care îi iubesc
  • Cel mai bun remediu: Un umăr pe care poți plînge, brațele care te protejează de oamenii răi
  • Forta cea mai puternica: Ura
  • Persoanele cele mai necesare: Familia
  • Lucrul cel mai placut dintre toate: A te bucura de frumusețile lumii   
 Mulțumesc Bianca!

Pentru Anne (kid4ever),  Gee,  Ralu, Laura, Denisa și tuturor celor ce mă ”citesc”...  d( ^ _ ^ )b

5 iulie 2010

Jurnal de Bord LDIR (1) - Traseul 4


Ceea ce pentru multi din echipa noastra (echipa fara mine :P)a fost la inceputul zilei, o chestie peste care trebuia trecut mai mult sau mai putin din obligatie, a devenit pe sfarsit o aventura demna de tinut minte si o amintire placuta.

Am inceput intr-o caldura infernala la 34°C de la punctul nostru de pornire din Micalaca catre iesirea prin Sannicolaul Mic spre Fantanele-Tisa Noua-Cruceni-Firiteaz, inapoi la Cruceni si de acolo inspre Sagu si inapoi la Arad. O calatorie interesanta, pe drumuri bune pe directii importante si drumuri incredibil de proaste care ne-au dat pe spate, efectiv. Ne-am pierdut echilibrul de cateva ori, am uitat ca avem frane la biciclete sau bicicletele noastre sau indragostit si s-au sarutat...:P. Nici un participant nu a fost ranit in timpul cartarii!;)) 
Imediat ce am intrat in Cruceni, ne-am adapostit, am incropit un mic picnic si ne-am ferit de ploaia care cadea printr-e frunzele de nuc. Am parcurs distanta ceruta pe traseul dus-intors spre Firiteaz, dar drumul spre Seceani si limita de judet era impracticabil pentru noi mai ales ca vremea era inca innourata si statea sa ploua destul de tare curand. Intorsi la Cruceni, am simtit ce fac romanii nostri intr-o zi de sambata. Barbatii pe la crasma din sat, ma rog crasme, doar e democratie, iar femeile in casa in fata televizorului la "acasa". Si tot aici ne-a prins ploaia din nou, iar norocul nostru a fost statia de autobuz, unde am ramas vreo o ora buna, timp in care ploaia forma mici paraiase pe marginea drumului, iar sub picioarele noastre incet, incet se forma un nou lac. Intorsi pe biciclete in drum spre Sagu, trecut pe langa santierul Autostrazii Arad-Timisoara si ulterior am ajuns la DN 69 deci in ultima noastra etapa din parcurgerea completa a traseului. 

Distanta parcursa: 50.17 km
Timp de parcurgere:  aprox. 8.5h
Pauze si intreruperi:   ~ 2h
Viteza medie de deplasare: 7 km/h 

Echipa:
Laura, Denisa, Andrei, Toni si Mihai >me< 



2 iulie 2010

Fara vise!

Lipsa de inspiratie crunta. Revenim cu mistocareala si impresiile noastre despre copii din ziua de azi. Probabil ca din cauza ideilor mele despre lume, respect si cum ar trebui sa fie ea.
Poate sunt considerat de prunci bosorog sau de moda veche, incvechit sau ceva de genul asta. Ceea ce nu imi vine sa cred este imprejurarea de intamplari prin care ajung sa detin o uriasa furie oarba inmagazinata in mine referitor la actiunile mele recente si persoanele implicate care le "inserez" in actiunile mele.
Reactiile pe care eu le consider normale dispar si chiar devin reactive impotriva mea ceea ce mahneste profund, avand in vedere ultimele zile. Am crezut ca va fi bine si ca semnele primite vor fi cele asteptate de mine, dar din cate se pare mi-am pierdut acel dar de a citi oameni.
Un proverb Zen spune: "Durerea nu este decat o piatra pe frunte, iar cel care ti-a pus piatra, nu este decat un inocent".
Uneori speranta moare ultima. In cazul meu ea a murit din fasa. Nu consider acordarea unei a doua sanse unei intentii muribunde. Poate exagerez, poate am noroc, poate o sa ma luminez si o sa imi dau seama ca toate aceste faze aparent inevitabile si permanente nu sunt decat niste halucinatii.
As vrea enorm de mult sa fiu singur. As vrea enorm de mult sa merg pe un camp, sa imi intind o patura si sa admir norii trecuti pe cer. Sa stau in lumina soarelui batand in firul ierbii ce se leagana in cantecul verii.
Nu imi vine sa cred, dar propriul meu vis devine cosmar, soarele pe care il iubesc si il consider cel mai bun lucru din viata mea devine un chip hidos cu par de Gorgona si privire de iti spinteca si ultima farama de inima; o boare ucigatoare venind din Soare catre mine si zicand-umi: Tu esti de vina. De crezi prea mult despre ceea ce de fapt este? De unde ai ajuns sa crezi ca esti ceea ce nu esti? Nu mai incerca si renunta! Nu mai are rost! Chinuie-te! Zdreleste-ti ochii si deplange-ti soarta. Esti esenta lucrurilor in care crezi, iubirea ta nu e fata de ea cin fata de visul tau. Nu spera la indeplinirea viselor tale. TU NU AI VISE. TU NU AI DREPTUL LA VISE. Esti inzestrat cu mediocritate, mila, autocritica si neatractivitate. Esti plictisitor si morbid de insuportabil. Nu incerca sa bati la usa inchisa si ferecata. Chiar daca orice zid cu poarta incuiata are si o fereastra invata sa sa te impinga altii prin ea si nu sa ii impingi tu.
Esti o cauza pierduta. Cel mai bun om de pe acest pamant devine dusmanul tau. Esti paharul spart in cioburi periculoase. Esti oglinda cu 77 de fete si eternul om de sub scara. Asta esti tu. Recunoaste odata pentru totdeauna si fii ceea ce cu adevarat esti. Nu-ti dori lumina lunii pe care nu o meriti sau lumina mea sa nu ti-o iei de buna. Vei devenii mic....foarte mic incat nici cea mai mica raza de a mea sa nu te atinga...vei devenii de o culoare cu care pamantul de va confunda si te va purta in adncuri spre focul de milioane de ani care iti va topii fiinta si iti va purta sufletul in inchisoarea de nepatruns. Vei ajunge in iad, iadul chinurilor cele mai groaznice...nici o posibila descriere nu poate compara realitatea in care vei pieri, pentru ca da esti sortit pieirii.

Intr-o zi sumbra a existentei umilului subsemnat...
Mihai, sarmanul

29 iunie 2010

LET'S DO IT ROMANIA!

Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă că mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă, asta nu înseamnă că ei nu erau acolo.

Ce-ar fi să schimbăm foaia? Ce-ar fi să ne notăm în calendar o dată importantă pentru fiecare dintre noi: aceea în care sute de mii de români au spus ”Stop!” şi şi-au curăţat ţara de PET-uri, pungi şi hârtii lăsate de alţii, purtate de vânt şi apă în cele mai frumoase locuri din România? Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!

Copiii tăi te vor întreba dacă ai fost şi tu unul dintre voluntarii „Let’s Do It, Romania!”. O să-i spui că da, că ai fost şi tu unul dintre cei care au schimbat într-o singură zi felul în care arată o ţară, sau că era ceva interesant la TV şi ai stat acasă? Nu rata şansa de a-ţi schimba ţara!

Prin acest proiect ne propunem curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Mormanele de gunoi pe care le vom identifica şi curăţa în cadrul acestei campanii sunt gunoaiele aruncate de către cetăţeni (fie ei localnici sau turişti) în areale naturale. În mormanele de gunoi nu se includ zonele în care au fost transportate deşeuri cu utilaje şi depozitate sistematic (acestea fiind gropi de gunoi ilegale). Arealele naturale curăţate pot fi atât pe uscat, cât şi pe apă.

Aşa cum au fost organizate acţiunea din Estonia (ţara de origine a iniţiativei, vezi video) în 2008 şi cele din Letonia şi Lituania în 2009, acţiunea din România presupune implicarea cetăţenilor, a autorităţilor locale, a firmelor private, a operatorilor de salubritate, a persoanelor publice şi a mass media pentru a mobiliza populaţia să iasă în ziua stabilită şi să cureţe deşeurile conform planului realizat de către echipă.

În România, ziua de curăţenie naţională va fi pe 25 septembrie 2010.

Ca obiective pe termen lung, proiectul îşi propune responsabilizarea cetăţenilor faţă de mediul înconjurător colaborarea cu autorităţile pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi a sistemului de amenzi.

Proiectul “Let’s Do It, Romania!” nu ar putea merge mai departe fără ajutorul voluntarilor care se înscriu pentru a-şi vedea ţara mai curată. Dorim să le mulţumim, în primul rând, celor care s-au înscris pentru cartare, coordonare localăcurăţenia naţională de pe 25 septembrie. Ne-am bucura foarte mult dacă v-aţi implica în proiect, pentru că fiecare voluntar înseamnă un pas înainte pentru “Let’s Do It, Romania!”.

Campania este puternic susţinută de ONG-uri, autorităţi şi mass media, aşa că dorim să îi felicităm pe fiecare dintre aceştia, precum şi pe sponsorii care sprijină proiectul “Let’s Do It, Romania!”. Pe lângă aceştia, dorim să le adresăm mulţumiri speciale şi celor care, din proprie iniţiativă, au dorit să facă ceva mai mult pentru acest proiect şi au ajutat cu ce au putut.

Le mulţumim tuturor celor care susţin “Let’s Do It, Romania!”

 

In judetul Arad, in perioada sfarsitului de saptamana 3-4 iulie, are loc actiunea de cartare la nivelul zonelor extra-urbane a mormanelor de gunoi amplasate in spatiul natural.
Incurajam participarea tuturor, in special a tinerilor, dar va asteptam cu mic cu mare la ceea ce se doreste cea mai mare actiune de responsabilizare ecologica din Romania.

Curatam Romania de deseuri, intr-o singura zi! 25 septembrie 2010!

Mai multe detalii: www.letsdoitromania.ro
sau echipei coordonatoare la nivel judetean: asociatiaprogresson@gmail.com

Coordonator judetean: I.L. Son

5 iunie 2010

Oniros


 Era o zi minunata, sau cel putin in mintea sa asa ii aparea ziua de de 9 iunie. Chiar daca aceasta zi nu venise inca, el o astepta cu nerabdare stiind ca ceva bun se va intampla. Ca in fiecare dimineata dupa ce se trezi si merse la baie se uita in oglinda. Intoarse capul spre stanga, nimic in neregula, intoarse capul spre dreapta... la fel. Zambise.
Dadu incet drumul la apa si o lasa putin sa curga, apoi cu foarte mare grija de parca apa curgand din robinet avea sa fie ingrozitor de fierbinte, o incerca cu varful degetelor. Nu se incalzise deloc.
Un fior rece ii scutura tot trupul incepand cu ceafa care acum o simtea rece. Mai astepta putin si incercase apa cu degetele din nou, se incalzise putin. Isi facuse mainile caus si arunca apa spre fata. Senzatia era asa de placuta, incat se gandi ce frumos ar fi acum sa isi cufunde intreg corpul intr-o apa, limpede si racoritoare. Dupa ce luase acel prosop rosu primit de la ea si se sterse pe fata, se chiori in oglinda uitandu-se la pleoape.
Ii placeau genele sale, mai lungi si putin curbate. I se pareau singurul lucru delicat de pe intreg corpul sau. Dupa ce inspecta cat de curati ii sunt ochelarii, ii pusese pe nas si revine in camera. Undeva pe noptiera langa batonul de ciocolata si sticla de apa, era un caiet cu copertile negre parca infierate cu niste monograme elaborate. Lua caietul si un pix ce il gasi pe masa si incepu sa isi scrie visul. Umplu vreo doua pagini dupa care puse pixul jos. Nu ii place ca visurile sale au aceleasi personaje.
Se gandi apoi ce avea sa faca in aceasta lunga zi.
Initial vru sa mearga in port sa mai piarda vremea contempland marea si toti oamenii care se bucurau de frumusetea ei. Dar renunta la aceasta idee de curand ce iesise sa vada cum e vremea afara.
O ploaie marunta cufunda orasul adormit intr-un ropot de picaturi fine ce pareau a fi perle ce se spargeau de astfalt. Isi amintise de vremuri mult apuse si ofta incet aproape insesizabil. Vantul adia usor inceputul serii si frunzele maslinilor


3 iunie 2010

Lena




O fată draguță cu o voce interesantă. Chiar îmi place. Auzind melodia pentru prima oară, m-au atras inflexiunile vocii junei câștigătoare de Eurovision. Nu știusem la data respectivă că melodia câștigase. Dar, sincer îmi plăcu. Cine spune ca melodia e cântată prost sau vocea este proastă este pur și simplu ignorant.

15 mai 2010

εγώ θα σ 'αγαπώ



In sfarsit, am auzit pe cineva zicand ca e mandra de mine. Cata bucurie intr-un lucru atat de simplu, dar atat de important. Nu e ceva ce vreau sa aud spunandu-mise zilnic sau vreau un cor de laudatori. E pur si simplu o apreciere inocenta. O apreciere care conteaza mai mult decat orice alta apreciere materiala. Multumesc.

Cafeaua curgea strop cu strop in cana aparatului, parca desprins dintr-o poza decupata din o revista cu stiluri de fite frantuzesti. Neira lua o lingurita cu o codita lunga din paharul colorat care servea pe post de suport pentru tacamuri si se aseza la la masa din bucatarie, aruncandu-se in scaunul masiv care trona cu fata spre usa. 
Langa tocul usii, usor in dreapta zarea fereastra imensa a bucatariei, care dadea spre curtea din dreapta casei si de acolo spre strada. Pana nu demult nu putea privii pe fereastra prea departe, ciresul acela batran nu permitea foarte mult vederii, ci mai mult imaginatiei privitorului. Dar acum nu mai era acolo.
Jos pe pamant era un ciot proaspat taiat de o culoare galbena pala, dar care parea atat de vie. Oricum intodeauna perdelele albe cu albastru ale geamului erau trase pana acum, dar astazi ele ramasesera stranse, lasand privirii un loc gol, imens ce nu parea ca se mai termina. 

Nu mai lipsise nicodata atat de mult de acasa.

De fapt, pana acum nu mai lipsise niciodata de acasa.

Nu avuse niciodata obiceiul de a pleca cand intalnea un obstacol; ci cand asa ceva aparea Neira intotdeauna gasea o modalitate de a inlatura ori cel putin de a ocoli obstacolulul ce ii statea in cale.  Niciodata nu fugise de responsabilitate ;i credea ca nu neaparat calea cea mai usoara este si cea mai buna. 
Se uita afara si era absorbita de ganduri incat nu il observa pe Rika intrand in bucatarie si oprind aparatul de cafea. Rika se aseza in fata ei la masa si impnse ceasca Neirai catre ea. Atunci realiza ea ca nu mai este singura in incapaere si ar trebui sa spuna ceva; vroia sa spuna buna dimineata dar parca nu asta trebuia spus. 
-Imi pare rau, Rika!
-Apreciez... spuse Rika ducand ceasca de cafea la gura, sorbind din cafeaua fierbinte.
-Stiu ca nu o sa ma poti ierta, dar...
-Nu, Neira. De iertat poti fi iertata, dar sa nu te astepti sa pot uita ce ai facut.
- Imi pare rau, Rika sa stii ca imi pare foarte rau... spunand asta izbucneste in plans si isi cufunda fata in palme. 
Rika se ridica usor si o ia in brate, ea isi ingroapa capul in pieptul lui. Rika mangaind-o pe par ii spune:
- Neira iubit-o,  sa stii ca nu trebuie sa iti faci griji. Eu voi fi intotdeauna pentru tine, aici, iar casa noastra la fel, sa nu uiti asta. Dar, sa stii ca alta sansa nu mai primesti, iar cand tie iti va fi mai greu eu nu voi mai fii aici sa iti mangai sufletul.

 ~_~

10 mai 2010

Tu esti ce nu sunt eu, iar eu sunt tot ce iti doresti :P


Asculta mai multe audio Muzica

7 mai 2010

Poate observi

Da-mi un semn ca-ti pasa...
Sursa imaginii.

~_~

5 mai 2010

Pentru cele mai bune: Bianca & Ioana


Asculta mai multe audio Muzica

In ultimul an ati insemnat pentru mine foarte mult. Va multumesc ca ma "indrumati". Va iubesc pe amandoua si va doresc multi ani, cati kilometri de autostrada sunt in Germania, ca autostrazile lu' Boc va baga in spital! :)) aaa, da si sa aveti nevoie si de o lopata pentru bani! ;P


>:D< :* :X :* >:D< 
~_~ 

29 aprilie 2010

Unspeakable

Pasii tai se aud pe piatra scarilor ce urca in casa. Incet, incet usa se deschide lasand inautru o lumina atat de murdara, de la un bec undeva deasupra treptelor. Intrii incet si usor ti se aude rasuflarea. Usa se inchide in urma ta si te descalti, asezandu-ti pantofii undeva langa un bonsai, ce tu l-ai ingrijit intr-un vas micut de portelan. Cu o usurinta fantomatica treci prin casa parca plutind, iti lasi ceasul undeva pe noptiera langa cheile noastre si iti scoti toate bijuterile; mai putin inelul ce-ti l-am oferit nu demult; undeva in colt vezi cum lumina lunii arunca o lumina stranie, albastra pe copertile unei cartii ascunse sub un plic cu monograma, in coltul gurii apare un zambet fragil.
Indreptandu-te spre capatul canapelei unde trantit pe o latura am adormit asteptandu-te vi si ma saruti cu grija sa nu ma trezesti, cu o mana ridici o patura aflata pe un scaun aproape si o arunci peste trupul meu infrigurat cu cealalta impingi fereastra, stiind ca nu suport casa cu toate geamurile inchise, te asezi langa mine si tragi foarte incet patura peste amandoi asteptand trezirea mea.
Brusc simt caldura ta si ma cuibaresc in bratele tale, ma trezesc intrebandu-te:
"-Am stiut ca o sa te intorci."
"-De unde stiai?"
"-Nu stiu, doar asa simteam."
"-Imi pare rau, nu stiu ce imi venii..."
"-Esti iertata! Nu iti fa griji. Ma gandisem, cat de frumos e orasul si eram sigur ca intr-o zi nu vei mai venii"
"- Sa speram ca asta nu se va intampla niciodata"
"-Nu stiu, viitorul tau e in mainile tale, eu doar pot sa iti fiu companion de drum"
In momentele de tacere ce au urmat, te-am vazut luandu-ma de mana si cum mergeai inaintea mea spre camera noastra.
"- Daca mor, stii ce trebuie sa faci, nu?"
"- Hai adormi, nu ma supara!"
"- Nu pot pana nu sunt sigur!"
"- Nu iti fa griji, stiu, Lacrimosa..."
"- Iti multumesc. Te iubesc!"
Asternuturile erau atat de reci, dar deja nu mai aveam putere. Ultimul meu gand, de fapt ultimele tale vorbe, mi-au ramas intiparite si in vis...
"Asa cum ne place noua..."

28 aprilie 2010

Daca as fi stiut...



Ar trebui sa apara pe ambalajele de ciocolata, avertismente similare celor de pe pachetele de tigari; cele de pe produsele de ciocolata ar trebui sa sune cava similar cu: "Consumul de ciocolata nu este un remediu pentru SIR. Consumarea acestora in cantitati peste obisnuita provoca dependenta", iar Yahoo Messenger la instalare ar trbui sa contina urmatorul avertisment: "Expunerea prelungita la dialogul virtual poate provoca destabilizarea relatiilor de prietenie si poate conduce la SIR. Produsul nostru reduce distantele peste 30 de km, dar risca eliminarea oricaror relatii sub aceasta, cat si peste"


*SIR - (acron.), N., sing. Sindromul inimii ranite ;(

15 aprilie 2010

What's the blue, that's so blue it is almost black?

 

Ai spus, ai facut
Ai zis, ai facut
Nu vrei nu zi
N-ai chef, nu fi
Nu vrei, spune
Nu-ti place, spune
Nu ascunde nimic in lume
Fara mine, doar fapte bune


Nu imi place cand cineva de dragul politetii sau doar din reflex, cand ii rogi ceva sau le propui ceva, spun da. Daca am sunat si am vorbit cu tine si mi-ai spus ca ne vedem, nu vreau sa stau 4 ore pana cand te sun eu si te intreb ce faci... ca sa imi spui ca iti pare rau, dar nu mai ne putem vedea astazi. Cand te intreb ceva, are un scop, pentru ca de obicei tin la parerea ta. Cand te sun in fiecare zi, inseamna ca ma intereseaza cum te simti, inseamna ca ma gandesc ca iti provoaca liniste stiind ca cuiva ii pasa de tine.
Mult timp am asteptat dupa altii, asteptam sa confirme ceea ce eu asteptam, ce imi doream, am dat sanse peste sanse si oportunitati peste oportunitati, am lasat lucruri foarte importante pentru mine pe hold, asteptand raspunsul altora, poate si al tau, nu imi place cand eviti un raspuns clar, eu nu ma supar, nu o sa imi placa cel mai probabil, dar sunt in stare de a ma gandi serios ce vreau de la tine si sa te pastrez ca cel mai de pret prieten al meu. Pentru ca ai fost sincer si nu m-ai tinut in minciuna...sau sinonimul "asteptare".  
Daca  intr-o zi iti vei da seama ca persoana mea chiar iti lipseste, ori chiar conteaza, suna-ma, scrie-mi, vino la usa mea si te primesc in casa, pentru ca mie imi vei lipsi intodeauna, de aceea va numesc prieteni.
V-am cautat, v-am sunat, v-am scris, acum e randul vostru, intelegeti ce va spun si nu va ganditi la altceva decat ceea ce va zic. Take me as I am, and you will see you gained something very valuable. Si pentru numele divinitatii... vreau sa stiu ce gandesti, vreaus a stiu ce ai vrea sa faci, sa canti, sa iubesti ori sa privesti.
Ai numarul meu, imi cunosti fata, stii unde stau, ai adresa mea, ai telefon, ai mail, ai picioare...arata-mi ca ai si suflet...
 

8 aprilie 2010

Provocari si consideratii tarzii

Raspund provocarii lansate de Ralu. Problema este urmatoarea: nu stiu ce raspuns sa dau. 
Avand in vedere ca nu ma simt prea fericit momentan, nu imi ofera nici o idee la ceea ce ar putea sa ma faca fericit. Poate daca as merge undeva pentru o perioada de timp, poate daca as incepe sa fac ceea ce cred eu ca imi place, poate daca as avea suficient curaj incat sa sa le intreb pe fetele care imi plac daca vor sa iasa cu mine, poate daca m-as apuca de un hobby, poate daca mi-as schimba jobul...
Sunt foarte multe lucruri pe care le-as putea face dar care mi-ar schimba viata. Nu neaparat in bine. Nu stiu de ce si nici nu ma pot gandii la motivul la care de o vreme incoace parca nu ma ma pot bucura de faptul ca am prietenii uimitori, ca imi pot vedea familia,  ca sunt sanatos si multe altele. 
Bucuria, ma rog rasestele de care ma bucur 'now and then' parca nu imi mai ajung sa imi bucure si sufletul. Nu am mai ras cu lacrimi de foarte mult timp. Nu stiu ce m-ar face acum fericit.
Ii multumesc Ralucai pentru provocare si singurul lucru pe care vreau sa il spun e sa nu se dea batuta. Reanalizeaza tot ceea ce ai facut pana acum dar din perspectiva ta vreo acum cinci ani. Din perspectiva unui outsider. Is there luck to be found somewhere else?
Eu incerc sa fiu mai deschis, mai sincer si mai 'outspoken' cu privire la ceea ce gandesc, dar vad destul de multe ori ca aceste lucruri nu se regasesc in ceea ce m-ar face fericit. 
Eu intotdeauna am savurat micile si simplele bucurii ale vietii, de multe ori acele mici bucurii care ma faceau sa ma simt linistit le pareau altora, ceva cu totul straniu... Nu ma intereseaza de ce si cum, aceste mici bucurii au fost intodeauna egoiste. Eu nu ma voi bucura cu adevarat de ceva ce face pe altul fericit, tocmai pentru ca nu ma face pe mine, nu se rasfrange asupra mea. 
Daca prietenul meu cel mai bun vine si imi spune ca se insoara evident voi fi bucuros asta pentru ca acest lucru devine pentru mine o simpla bucurie a vietii pentru mine. Este total ipocrit a spune cuiva ca bucuriile sale sunt total ne-egoiste. Asta ar insemna sa sa iti fie sete si sa spui celui care bea apa, ca nu vrei si tu.
Imi este cald si nu imi place, mie imi place cand ma plimb pe mal si adie o briza racoroasa; fericit ma face cand am cu cine sa impartasesc acel sentiment de stare de bine. 

test

demult, de foarte mult chiar cautam
atunci doar asta imi doream
gaseam, pierdeam si tot aveam

ce altii nici nu vor sa stie
eu tot am vrut si a fost sa fie
mergeam adesea impreuna
si tot vroiam sa fie buna

din plin, o vreme am avut
cand s-a putut chiar am avut
dar nu si-acum cand nu am vrut

credeam ca totul va fi bine
ca tot ce spun de noi va tine
dar, eu nu-mi-am adus aminte

demulte ori eram pierdut
lasat, uitat, dar de temut
cand nimeni nu ma cunostea
si totul as fi putut avea

nebuna furtuna,-mi imprastie luna
spre lumea cea noua, spre ziua ce lunga
catre alte zari, catre o dimineata prea lunga
uita-voi de a pururi, ce buna e luna

in case fierbinti
cu suflete-n ceata
ochii tai, de ce plangi?
ma cunosti de-o viata,

tu stii ce-mi doresc
si stii tot ce tin,
o dragoste care
imbata in vin,

vinul de vara cu izul ceresc
sper omul in taina
cu doar eu te iubesc

n-ai fost aproape
da-n sufletul meu
am fost impreuna,
impreuna mereu

am vrut sa ma ascund,
sa nu te iubesc,
in lume sa pleci
sa nu te privesc,

dar viata t-aduce
la mine in gand
mai mult te iubesc
si nu vreau sa pleci

mereu in lumina, etern sa privesc

la fragedul trup,
voiasa lumina
mereu creatorul
a mea sa te tina.

7 aprilie 2010

Framantari

Voi che sapete che cosa e amor,
Donne, vedete, s'io l'ho nel cor,
Donne, vedete, s'io l'ho nel cor.
Quello ch'io provo, vi ridiro,
E per me nuovo capir nol so.
Sento un affetto pien di desir,
Ch'ora e diletto, ch'ora e martir.
Gelo e poi sento l'alma avvampar,
E in un momento torno a gelar.
Ricerco un bene fuori di me,
Non so chi il tiene, non so cos' e.
Sospiro e gemo senza voler,
Palpito e tremo senza saper,
Non trovo pace notte ne di,
Ma pur mi piace languir cosi.
Voi, che sapete che cosa e amor
Donne, vedete, s'io l'ho nel cor,
Donne, vedete, s'io l'ho nel cor,
Donne, vedete, s'io l'ho nel cor.

 

29 martie 2010

Pentru 'Gee, 'Denisa, 'Bianca, 'Ioana, Carmina, Anca, Oana si fata de pe strada





Ceva ce lasa o impresie profunda




21 martie 2010

POEM...

ce sa spun...
sunt asemeni unui fir de praf
sunt izolat intr-o fundatura a lumii mele
singur
parasit de toti si toate
exist pe aceasta lume
dar sunt ignorat
uitat
nedorit
urit de toti si toate membrele le simt reci si grele asemeni unor
bucati de plumb. reci si grele
ma afunda spre centrul incolor al non-fiintei universale
cel mai nedorit loc de toti si toate. ignoranta lumii se pravale asupra-mi
asemeni unei avalanse fierbinti
de lava inspumata mirosind a
putregai. putregaiul iad-ului dintii-mi scrasnesc huruind ca pietrele
ce cad in cea mai adanca prapastie
oaselele-mi trosnesc
asemeni unor trunchiuri de copaci
luati de ape negre si urate carnea mi se desprinde in fasii
de pe trup scartaind ca si
o gheara ruginita pe un
perete de diamant asurzind
linistea eterna a lumii mele imi adun ultimile puteri si te strig
ecoul imi razbate in suflet si
imi distruge speranta
speranta ca ma vei scoate de aici
dar nu...
nu... sunt pierdut. cea mai pretioasa
parte a fiintei mele moare
se lasa pe mainile tale
imi las ... ce?
ce las? imi las sufletul
in mainile tale...
ma rog creatorului
sa-mi lase sufletul
sa devina o lacrima ca sa-ti
pot curge din ochi
sa-ti pot
proteja fereastra sufletului
de acel fir de praf
sa fiu o lacrima ca sa poata fi revarsat
pe obraji tai ca sa ii pot
saruta
sa ajunga sufletul meu
ca a ta lacrima pe
buzele tale sa
te pot saruta
pentru ultima si
singura
data. adio...
Te iubesc...
Adio.


O fata cu suflet bun sau o fata "buna... la un blog ca si acesta poti obtine mai mult de 1000 de raspunsuri, dar raspunsul este intotdeauna invariabil. o categorie de baieti vor fetele serafice cu aspect de inger si suflet la fel, altii vor femeile fatale, vor motive ca sa fie laudati si ei "ce gagica si-au tras", (fara sa isi dea seama), altii spun ca subiectul nu se discuta. categoria celor care vor un suflet frumos, indiferent de aspect contine foarte putine persoane incat ca si in fizica este"un punct neglijabil".
o opinie personala este o fata eleganta, finutza si inteligenta. inca nu am intalnit o fata care sa ma bage in buzunar. doar cum spunea cineva mai devreme "curve" .
Toata lumea trebuie sa recunoasca ca isi doreste o femeie perfecta....din pacate o femeie care nu exista (nu ca ar exista barbati:)) femeia perfecta pentru foarte multi ar fi cea cu un corp superb, sa se mataie tot timpul pe langa barbat si sa il venereze ca si cum ar fi singurul de pe pamant, desteapta atat ca sa stie sa manance bea, doarma, respire, parfumeze, machieze s.a.m.d in domeniul frumusetii. sa nu faca riduri niciodata si sa nu se ingrase mi mult de 50 de kg.
dar totusi sunt altii care vor alaturi o mamica, altii vor o artista, alti vor o muza.
eu vreau o fata frumoasa dar nu decupata din pictorialele fhm sau playboy, frumoasa cu frumusetea ei. o frumusete serafica de inger care i-se pare atragatoare unui numar mic de persoane. o fata frumoasa in gratia ei, in miscare, in mana care o ridica cate soare, in pasul cu care stabate iarba verde din parcul plin cu flori, o frumusete a trupului si a sufletului deopotriva. gleznele ei dezgolite vor fi mai valoroase pentru mine decat orice pictura celebra, gatul ei delicat si alb nu ar putea fi atins de nimeni pentru a nu-i strica puritatea. zambetul de inger ar raspandi voiosie si bucurie in intreaga lume. dansul ei de nimfa ar trezi la viata orice inima amortita de suferinta si amagire. dar toate astea ar fi posibile daca ar fi indragostita... de cine trebuie si cine ii ofera tot, cineva loial si iubitor.
eu am gasit-o dar... poate teama de a fi parasita a impins-o la renegarea relatiei. a ales suferinta insasi provocata de ea. crede ca eu am mintit. crede ca tot ceea ce am zis am spus-o s ii aduc ei zambetul pe buze.
nu scriu asta ca sa impresionez absolut pe nimeni, dar acum mi-am readus aminte

p.s inca un la multi ani!