13 decembrie 2009

Whaaaa


Nu am mai scris de mult, nu că ar fi foarte mult - comparativ cu alte posturi -. În sfârșit, în orașul meu plin de oameni frumoși, păziți-vă ca vine vestea: A NINS.

În secunda în care am ajuns afară: Whaaaa... Ce fruumos...! Nu știu de ce, dar pentru mine zăpada, adică ninsoarea efectiv a devenit un element atât de încărcat, atât de plin de simboluri și eufemisme. Nu mai consider de mult ninsoarea sinonimă cu iarna, este ceva distinct, un cadou din partea cuiva deasupra noastră. Oricum este un cadou pentru mine precum și pentru restul lumii... Hai să fim sinceri, cine nu se bucura de zăpadă de Crăciun?

Fulgii de nea opresc timpul în loc. Te opresc în loc, te lasă câteva momente când observi că ceva cade din cer..., îți ridici privirea și observi fulgii care îți cad pe fularul ce îți îmbrățișează gâtul, pe brațele tale topindu-se după câteva secunde, observi acel fulg care parcă dansează pe adierile aerului rece, hipnotizându-te lăsându-te purtat printr-o cascadă de amintiri și trăiri, toate într-o fracțiune de secundă și se duc odată cu rafala care spulberă fulgul tău și îl trimite în învălmășeala celorlalți.

Cel mai frumos lucru este să te plimbi cu sufletul tău pereche ținându-vă de mână prin ninsoare, la lumina felinarelor din parc; chiar și prin mânușile că vă protejează mâinile de frigul iernii poți simți căldura iubitei/iubitului tău pe măsura ce ninsoarea vă învăluie și fulgii vă cad pe obraji, colorându-i într-un roșu plin de viață.

Mi-e dor de zilele bune, în care mă bucuram de trei mai tare de zăpada... acum mă bucur cred că doar pe un sfert. Undeva, după vântul care îmi răvășește fulgul ce m-a hipnotizat, mă pierd în gânduri reci fără fulgi de nea. Dar ies la lumină și voi intra la căldură; ce frumoasă e zăpada!

Zăpada ce cade și va cădea este cadoul meu de la Moș Crăciun pentru anumite persoane foarte importante. ;)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu