17 decembrie 2009

Undeva, candva, cineva (1)

Pe o planeta fără continente, pe continentul fără țări, în țara fără orașe, în orașul fără străzi, pe strada fără case acolo sunt eu. Stau la balconul negru și maiestuos, negru în bătaia vântului cu hainele fluturându-mi asemeni steagurilor pătate de sânge de pe câmpul de bătălie. În privire-mi se citește întunericul și ploaia, tristețea și plânsetul generațiilor de mult.

În ziua înfășurată în ceață se ascund izuri și sunete purtate de firele de aer rece ce adie la tâmplă vorbindu-mi și cântând-mi la ureche. Vocea mă coboară spre treptele către șemineul care duduie viguros aducând o lumină portocalie casei mele, de pe strada fără case. Într-un colț fără de lumină se ascunde în paloarea pielii sale, profită de inteligența sa și face uz de farmecul său nelăsându-mi vre-un gând mie, ea apărând în toate. Vocea mă duce afară, sub lumina lividă a felinarelor, prezența mea trece așa de ușor pe pietrele ce la fiecare ploaie aruncă zgomote infernale în aer cu căderea fiecărui strop; pașii mă îndreaptă către alei înguste, locuințe cu oameni înspăimântați... oameni ca și mine. Și ei au Vocea lor poate nu o au ca și mine în aceiași casă și nu o iubesc ca și mine. Nu toți își cunosc Vocea...



Grief and Sorrow
Asculta mai multe audio Animatie

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu