18 decembrie 2009

Prafuit...


Nu am mai scris mai nimic de vreo un an de zile. Chiar că am devenit foarte secătuit de orice sentiment creator posibil, poate pentru că nu am mai fost atras deloc în zona plăcerii de durată. După ce am fost înstrăinat de ceea ce însemna pentru mine normal pentru 4 ani de zile și ceea ce eu consideram cel mai bun pentru mine pentru ultimii doi ani. De când am plecat din acel mediu în care o puteam vedea am devenit mai rece, insensibil și mai comun.


Nu mai am timp să fac ceea ce îmi place, singurele momente în care simt cu adevărat că nu mă leagă absolut nimic de ceva fix. Nu mai merg la teatru, nu mai ies cu nimeni în oraș, stric o grămadă de bani pe o grămadă de tâmpenii, chiar dacă sunt conștient de ceea ce fac. Tânjesc după zilele în care aveam... adică eram asigurat în privința celei mai mari temeri pe care o pot avea; frica din nou reușește sa îmi acapareze și mai mult rațiunea și inima. În curând va ajunge la punctul în care nu ma voi putea împotrivi și voi trai cu aceasta frica constant ca o umbra indezirabila care te coșcovează și iți pune o greutate imensă în cârcă și te face sa suferi detașându-te de lucrurile frumoase și frumos de simple ale vieții mele.

Muzica nu îmi mai provoaca aceiași plăcere ca altădată... Ascult melodiile care odinioară ma făceau sa tremur din toate încheieturile și să mă cutremure pana în străfundul sufletului, dar acum ascult sunetele care devin o înșiruire de zgomote atent puse împreună încât să dea iluzia de muzica, sunete goale de conținut și emoție. Aștept cu nerăbdare o veste buna, un zâmbet, o raza de lumina în noaptea care ma înconjoară din toate pârtiile. Sunt obosit, dorm foarte mult și foarte prost, pot număra pe degete nopțile în care am visat în acest ultim an. Vreau cu disperare să am o fărâmă de noroc, sa plec undeva, să întâlnesc pe cineva, ca sa pot cunoaște și să mă cunoască și sa ne putem înțelege și să punem împreună bazele unei noi relații mai strânse. As vrea sa merg in Germania din nou, as vrea sa ajung in Turcia, aș vrea să iau pe cineva din România cu mine; încerc cu nerăbdare să fac o grămadă de lucruri deodată, îmi fac zeci de planuri în același timp pe care nu știu dacă le pot duce la îndeplinire. Apuc câte o șansă de un colt și mă țin de ea pana când îmi dau seama că, de fapt nu acesta e trenul în care vreau sa fiu pasager pentru restul vieții mele.

Ma enervez când vad lipsa de bun simț a oamenilor cu care am de a face, dacă as putea m-aș face mai roșu decât fierul încins când ma enervez la lipsa de obraz, nesimțirea fantastică și tupeul unora. Ma enervează la culme impasibilitatea unora, dezinteresul altora, pretențiile altora și prostia tuturor cel mai tare. Nu sunt cel mai verde bob de mazăre, dar măcar cred că mă comport normal și pretențiile mele referitor la lume sunt cele potrivite; ca o ființă imperfectă ce sunt ajung de multe ori să trag concluzii greșite ceea ce nu mă disculpă sau mă avantajează în nici un fel.

Mai demult eram in holul teatrului și Angi îmi spunea ca prin intermediul scrisului mai eliberează tensiune, eu cred ca ma încălzesc, aprind mai tare; simt sângele care începe să îmi clocotească când mă gândesc la ce s-a întâmplat recent. Ma gândesc la tot ceea ce îmi apare in fata și ma gândesc mult și aproape la toate opțiunile care îmi trec prin minte, in speranța găsirii unui înțeles ascuns mie pe care nefiind înzestrat cu carisma ori persuasiune nu apuc sa îl aflu de la oameni direct. Poate nu inspir încredere, poate inspir infatuare, poate inspir distanta, nu știu; aud fel de fel de aprecieri și de comentarii. Aud și vad doua fete total diferite la toata lumea.
Aștept foarte nerăbdător să îmi cada în poala mărul proverbial, crezând că prin simpla pomenire in gând a comenzii mele de îndeplinire a celor mai arzătoare dorințe acestea se vor împlinii; de multe ori stau și ma gândesc: Oare alții cum o fac? De ce pentru alții e asa de ușor? De ce eu trebuie sa ma raliez automat celor fără șanse de reușita sau celor cu orientare proasta? De multe ori persoanele de care am fost atras erau mai mult sau mai puțin interzise. Sau dacă nu interzise ori luate, cel mult „nepotrivite” pentru mine, ori cel puțin asa erau catalogate de către alții pentru mine.

A. a fost cea care mi-a intors lumea invers si m-a luat prin surprindere. Sunt sigur ca pe ea nu o voi uita niciodata. Absolut niciodata. Ar fi imposibil sa uit, cred ca tot ceea ce s-a intamplat in clasa a XI-a voi tine cel mai bine minte din toti cei 4 ani de liceu. Oare de ce? Adica ea a fost la respectivul moment ceea de ce aveam eu nevoie; sunt sigur ca am facut greseli enorme, ca orice persoana fara experienta, sunt sigur ca daca as fi reusit sa imi mentin valorile pe care mi le-am propus si daca as fi vrut si dorit cu adevarat lucruruile pe care le-am dorit s-ar fi indeplinit, dar eu eram atat de speriat sa nu o pierd incat am fost atat de defensiv si atat de grijuliu incat sa nu o supar incat am esuat lamentabil, evident de frica sa nu fiu din nou singur. Sunt sigur ca cineva ar intreba oare de ce am facut toate acestea? Rapunsul este foarte simplu: Pentru ca am inteles-o foarte bine si ne-am inteles reciproc. Ceea cu ce ea nu era de acord si eu o fortam sa le schimbe dupa cum vreau eu si in momentul in care opunea rezistenta si eu cedam au fost acele mici taieturi care pana la urma ne-au dezlegat unul de altul. Reusea sa ma faca sa ma simt bine in pielea mea. Cred ca si eu reuseam la fel. Imi place sa ma gandesc ca am fost o experienta placuta in viata ei si de asemenea memorabila. Ah ce frumos ar fi. Dar din pacate nu vreau sa o deranjez si sa reusesc sa o indepartez si mai tare decat este acum. Tin foarte tare la ea si la o posibila prietenie care ar putea fi tesuta intre noi. Mi-ar placea asta foarte mult... chiar daca am fi doar prieteni.

B. Ea este ceva special. Ea imi da curaj. Ea mi-a dat curaj. Imi e foarte tare ciuda ca nu reusesc sa ma apropii de ea mai mult. Sunt sigur ca unele din conversatiile noastre au stricat atmosfera dintr-e noi. Ea este ceva special. Ma repet tocmai pentru a putea ilustra cea ce inseamna pentru mine. Ea e acea comoara dupa care ai plange 1000 de ani daca ai pierde-o. Poate pare mult, dar nu e asa; din fragilitatea ei aparenta sunt sigur ca isi extrage o tarie fenomenala. Nu am intalnit-o atat de mult incat sa imi dau seama foarte tare dar sunt sigur ca nu ma pot insela chiar asa de tare. Am vazu-to nu odata si stiu un lucru de care sunt foarte sigur: Este foarte frumoasa! Foarte chiar daca ea neaga uneori acest lucru. Este frumoasa, se imbraca frumos si stiu cu siguranta ca are acea crestere de care multi duc lipsa.Chiar si eu. De fiecare data cand o vad ma bucur ca ma recunoaste si nu ii e rusine sa ma recunoasca pe strada. Ea este papusa care a prins viata si a fermecat copilul care a vazut-o in vitrina magazinului de jucarii in ajunul Craciunului cand lacrimile i-se scurgeau din ochi pentru ca din nou este singur si nu are cu cine sa isi imiparta bucuria si iubirea pe care o simtea de fiecare data cand auzea un colind in fundal cantat de mai multe voci si cand admira fulgii de zapada in cadere. Si in acea seara in acel tramvai norocos, cat si in acea masa de oameni ca si la scoala din parc dealtfel era absolut superba si parea atat de delicata si firava ca un mic bibelou gata, gata sa fie scapat. Ea este pentru mine papusa care s-a trezit la viata, doar pentru mine.

In ceea ce o priveste pe C. Ea nu a fost decat aceea care prin atitudine si copilarosenie reuseste sa atraga atentia si te face sa o placi. Persoanele ca mine pot fi usor de fermecat de carisma ei. Ma gandesc oare cum se inteleg? Ea a fost sincer cea mai mare bataie de cap. De ce? Nu odata am avut antagonisme cu ea si fluctuatii de opinii care exasperant treceau dintr-o sfera in alta cu o usurinta remarcabila. Avea ea un joc actoricesc foarte bine definit si poate de aceea s-a hotarat sa ni se alture. S-a vazut oricum din prima zi ca va fi ceva demn de luat in seama. Sunt surprins de faptul ca astazi la aproape 2 ani dupa ce nu prea mai avem tangente, am reusit sa ramanem in legatura si chiar mai mult de atat sa fim destul de apropiati ca si in vremurile cand ne vedeam aproape zilnic, chiar daca in ziua de astazi, daca ne vedem de 12 ori pe an chiar e ceva. Sunt surprins ca in ultimi doi ani am fost la ziua ei. Sunt surprins ca in ultimi 2 ani am luat parte la mai multe evenimente impreuna... sunt foarte surprins chiar. Oare cum va fi anul acesta? Sunt foarte curios sa aflu. Totu;i sunt foarte bucuros ca am reusit sa o desprind din sfera mea romantica la timpul potrivit.

Ei bine, D. D. va ramane pentru mine o fascinatie totala. Am reusit sa aflu mai multe lucruri despre ea din mai multe locuri. Am reusit sa fiu perspicace si sa ii ofer de Florii o mica atentie din partea mea, chiar daca nu am fost prezent. Efectiv devin imobil si tampit in prezenta ei. E foarte frumoasa, arata foarte bine si sunt sigur ca e si mai atractiva. Toutusi are acel aspect de persoana superficiala si rece care dimpotriva, in loc sa ma tina deoparte ma atrage. Ea este persoana careia ii duc dorul, dar pot trai fara. Insa in momentul in care o am in fata imi vine sa sar pe ea sa o iau in brate si sa o sarut si sa nu o mai las niciodata sa plece. Ea va ramane mai mult sau mai putin pentru mine o adevarata enigma. Imi place asa. Mi-ar fi placut sa fie o enigma mai apropiata, dar din pacate nu prevad nimic in aceasta directie. Ea cred ca va fi o cunostinta care ma voi bucura intotdeauna sa o prezint si altora si cu care ma voi mandri deasemenea. De fiecare data cand apare o promotie noua in real, sper din tot suflteul meu sa o revad si poate de data asta sa apucam si sa vorbim mai mult si sa ne cunoastem mai bine, poate cine stie avem foarte multe lucruri in comun si poate ne dam seama ca suntem ce fiecare cauta de mult timp deja...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu