29 noiembrie 2009

Frustrări, egoisme și egocentrisme„

De câte ori vi s-a întamplat, să aveti pusă la punct o situație sau o împrejurare, ca la un anumit moment dat să apară un mic necunoscut și să îți dărâme castelul tău de carți de joc? Mie relativ de o groază de ori; chiar puteam spune că m-am obișnuit dar uite că nu e așa. Recent am răbufnit din carapacea de no comment și ignore -ca și în lista de messenger- ca să îmi dau seama că mă apucă de ceea ce vreau eu sa mă feresc. 

Am o problemă serioasă cu cel mai spinos subiect posibil, dragostea. Am început să detest momentele frumoase ale vieții pentru că în fiecare apar ”figuranți„ în fundal stricându-mi ziua într-un hal fără de hal. Ca să fiu bine înteles, ceea ce mă încearcă, este exact imaginea unui deal înverzit cu iarbă ce se unduie în bătaia vântului transportându-te într-o lume parcă ireală; scăldat într-o lumină crudă a dimineții, auzind în urechi Suita Nr.1 din Peer Gynt de Edvard Grieg și gîndindu-mă la cât de frumoasă poate fi acea solitudine, dar în același timp tânjind după un partener la acest spectacol, când dintr-o dată, într-o zonă fparte îndepartată a câmpului tău vizual zărești un punct mic și nrgru, care devine to mai mare și eventual vezi doi oameni care se ”iubesc” nespus încat mai uită destul de des că există alții mai puțini optimiști 

Sunt atât de furios încat nu mă pot exprima coerent...