31 decembrie 2009

Happy New Year


Auld Lang Syne (Instrumental)
Asculta mai multe audio Muzica
Happy New Year! La Multi Ani 2010!


25 decembrie 2009

My Christmas Adress

Nu avem nevoie de texte complicate și de urări elaborate, ceea ce avem nevoie este adevăr in cuvânt și bunătate in suflet. 
Dorindu-va tuturor un Crăciun Fericit și un An Nou plin de bucurii.


Честита Коледа! / Veselé vánoce! / Glaedelig Jul! / Vrolijk Kerstfeest! / Merry Christmas! / Roomsaid Joulu Puhi! / Hauskaa Joulua! / Joyeux Noel! / Fröhe Weihnachten! / Καλα Ψηριστοθγενα! / Kellemes Karacsonyi unnepeket! / Nodlaig mhaith chugnat! / Buon Natale! / Priecigus Ziemassvetkus! / Linksmu Kaledu! / Il-Milied It-tajjeb! / Boze Narodzenie! / Feliz Natal! / Crăciun Fericit! / Vesele vianoce! / Sretan Bozice! / Feliz Navidad! / God Jul! 




Andrea Bocelli - Angels we have heard on high aka Gloria in Excelsis Deo
Asculta mai multe audio Muzica

18 decembrie 2009

Prafuit...


Nu am mai scris mai nimic de vreo un an de zile. Chiar că am devenit foarte secătuit de orice sentiment creator posibil, poate pentru că nu am mai fost atras deloc în zona plăcerii de durată. După ce am fost înstrăinat de ceea ce însemna pentru mine normal pentru 4 ani de zile și ceea ce eu consideram cel mai bun pentru mine pentru ultimii doi ani. De când am plecat din acel mediu în care o puteam vedea am devenit mai rece, insensibil și mai comun.


Nu mai am timp să fac ceea ce îmi place, singurele momente în care simt cu adevărat că nu mă leagă absolut nimic de ceva fix. Nu mai merg la teatru, nu mai ies cu nimeni în oraș, stric o grămadă de bani pe o grămadă de tâmpenii, chiar dacă sunt conștient de ceea ce fac. Tânjesc după zilele în care aveam... adică eram asigurat în privința celei mai mari temeri pe care o pot avea; frica din nou reușește sa îmi acapareze și mai mult rațiunea și inima. În curând va ajunge la punctul în care nu ma voi putea împotrivi și voi trai cu aceasta frica constant ca o umbra indezirabila care te coșcovează și iți pune o greutate imensă în cârcă și te face sa suferi detașându-te de lucrurile frumoase și frumos de simple ale vieții mele.

Muzica nu îmi mai provoaca aceiași plăcere ca altădată... Ascult melodiile care odinioară ma făceau sa tremur din toate încheieturile și să mă cutremure pana în străfundul sufletului, dar acum ascult sunetele care devin o înșiruire de zgomote atent puse împreună încât să dea iluzia de muzica, sunete goale de conținut și emoție. Aștept cu nerăbdare o veste buna, un zâmbet, o raza de lumina în noaptea care ma înconjoară din toate pârtiile. Sunt obosit, dorm foarte mult și foarte prost, pot număra pe degete nopțile în care am visat în acest ultim an. Vreau cu disperare să am o fărâmă de noroc, sa plec undeva, să întâlnesc pe cineva, ca sa pot cunoaște și să mă cunoască și sa ne putem înțelege și să punem împreună bazele unei noi relații mai strânse. As vrea sa merg in Germania din nou, as vrea sa ajung in Turcia, aș vrea să iau pe cineva din România cu mine; încerc cu nerăbdare să fac o grămadă de lucruri deodată, îmi fac zeci de planuri în același timp pe care nu știu dacă le pot duce la îndeplinire. Apuc câte o șansă de un colt și mă țin de ea pana când îmi dau seama că, de fapt nu acesta e trenul în care vreau sa fiu pasager pentru restul vieții mele.

Ma enervez când vad lipsa de bun simț a oamenilor cu care am de a face, dacă as putea m-aș face mai roșu decât fierul încins când ma enervez la lipsa de obraz, nesimțirea fantastică și tupeul unora. Ma enervează la culme impasibilitatea unora, dezinteresul altora, pretențiile altora și prostia tuturor cel mai tare. Nu sunt cel mai verde bob de mazăre, dar măcar cred că mă comport normal și pretențiile mele referitor la lume sunt cele potrivite; ca o ființă imperfectă ce sunt ajung de multe ori să trag concluzii greșite ceea ce nu mă disculpă sau mă avantajează în nici un fel.

Mai demult eram in holul teatrului și Angi îmi spunea ca prin intermediul scrisului mai eliberează tensiune, eu cred ca ma încălzesc, aprind mai tare; simt sângele care începe să îmi clocotească când mă gândesc la ce s-a întâmplat recent. Ma gândesc la tot ceea ce îmi apare in fata și ma gândesc mult și aproape la toate opțiunile care îmi trec prin minte, in speranța găsirii unui înțeles ascuns mie pe care nefiind înzestrat cu carisma ori persuasiune nu apuc sa îl aflu de la oameni direct. Poate nu inspir încredere, poate inspir infatuare, poate inspir distanta, nu știu; aud fel de fel de aprecieri și de comentarii. Aud și vad doua fete total diferite la toata lumea.
Aștept foarte nerăbdător să îmi cada în poala mărul proverbial, crezând că prin simpla pomenire in gând a comenzii mele de îndeplinire a celor mai arzătoare dorințe acestea se vor împlinii; de multe ori stau și ma gândesc: Oare alții cum o fac? De ce pentru alții e asa de ușor? De ce eu trebuie sa ma raliez automat celor fără șanse de reușita sau celor cu orientare proasta? De multe ori persoanele de care am fost atras erau mai mult sau mai puțin interzise. Sau dacă nu interzise ori luate, cel mult „nepotrivite” pentru mine, ori cel puțin asa erau catalogate de către alții pentru mine.

A. a fost cea care mi-a intors lumea invers si m-a luat prin surprindere. Sunt sigur ca pe ea nu o voi uita niciodata. Absolut niciodata. Ar fi imposibil sa uit, cred ca tot ceea ce s-a intamplat in clasa a XI-a voi tine cel mai bine minte din toti cei 4 ani de liceu. Oare de ce? Adica ea a fost la respectivul moment ceea de ce aveam eu nevoie; sunt sigur ca am facut greseli enorme, ca orice persoana fara experienta, sunt sigur ca daca as fi reusit sa imi mentin valorile pe care mi le-am propus si daca as fi vrut si dorit cu adevarat lucruruile pe care le-am dorit s-ar fi indeplinit, dar eu eram atat de speriat sa nu o pierd incat am fost atat de defensiv si atat de grijuliu incat sa nu o supar incat am esuat lamentabil, evident de frica sa nu fiu din nou singur. Sunt sigur ca cineva ar intreba oare de ce am facut toate acestea? Rapunsul este foarte simplu: Pentru ca am inteles-o foarte bine si ne-am inteles reciproc. Ceea cu ce ea nu era de acord si eu o fortam sa le schimbe dupa cum vreau eu si in momentul in care opunea rezistenta si eu cedam au fost acele mici taieturi care pana la urma ne-au dezlegat unul de altul. Reusea sa ma faca sa ma simt bine in pielea mea. Cred ca si eu reuseam la fel. Imi place sa ma gandesc ca am fost o experienta placuta in viata ei si de asemenea memorabila. Ah ce frumos ar fi. Dar din pacate nu vreau sa o deranjez si sa reusesc sa o indepartez si mai tare decat este acum. Tin foarte tare la ea si la o posibila prietenie care ar putea fi tesuta intre noi. Mi-ar placea asta foarte mult... chiar daca am fi doar prieteni.

B. Ea este ceva special. Ea imi da curaj. Ea mi-a dat curaj. Imi e foarte tare ciuda ca nu reusesc sa ma apropii de ea mai mult. Sunt sigur ca unele din conversatiile noastre au stricat atmosfera dintr-e noi. Ea este ceva special. Ma repet tocmai pentru a putea ilustra cea ce inseamna pentru mine. Ea e acea comoara dupa care ai plange 1000 de ani daca ai pierde-o. Poate pare mult, dar nu e asa; din fragilitatea ei aparenta sunt sigur ca isi extrage o tarie fenomenala. Nu am intalnit-o atat de mult incat sa imi dau seama foarte tare dar sunt sigur ca nu ma pot insela chiar asa de tare. Am vazu-to nu odata si stiu un lucru de care sunt foarte sigur: Este foarte frumoasa! Foarte chiar daca ea neaga uneori acest lucru. Este frumoasa, se imbraca frumos si stiu cu siguranta ca are acea crestere de care multi duc lipsa.Chiar si eu. De fiecare data cand o vad ma bucur ca ma recunoaste si nu ii e rusine sa ma recunoasca pe strada. Ea este papusa care a prins viata si a fermecat copilul care a vazut-o in vitrina magazinului de jucarii in ajunul Craciunului cand lacrimile i-se scurgeau din ochi pentru ca din nou este singur si nu are cu cine sa isi imiparta bucuria si iubirea pe care o simtea de fiecare data cand auzea un colind in fundal cantat de mai multe voci si cand admira fulgii de zapada in cadere. Si in acea seara in acel tramvai norocos, cat si in acea masa de oameni ca si la scoala din parc dealtfel era absolut superba si parea atat de delicata si firava ca un mic bibelou gata, gata sa fie scapat. Ea este pentru mine papusa care s-a trezit la viata, doar pentru mine.

In ceea ce o priveste pe C. Ea nu a fost decat aceea care prin atitudine si copilarosenie reuseste sa atraga atentia si te face sa o placi. Persoanele ca mine pot fi usor de fermecat de carisma ei. Ma gandesc oare cum se inteleg? Ea a fost sincer cea mai mare bataie de cap. De ce? Nu odata am avut antagonisme cu ea si fluctuatii de opinii care exasperant treceau dintr-o sfera in alta cu o usurinta remarcabila. Avea ea un joc actoricesc foarte bine definit si poate de aceea s-a hotarat sa ni se alture. S-a vazut oricum din prima zi ca va fi ceva demn de luat in seama. Sunt surprins de faptul ca astazi la aproape 2 ani dupa ce nu prea mai avem tangente, am reusit sa ramanem in legatura si chiar mai mult de atat sa fim destul de apropiati ca si in vremurile cand ne vedeam aproape zilnic, chiar daca in ziua de astazi, daca ne vedem de 12 ori pe an chiar e ceva. Sunt surprins ca in ultimi doi ani am fost la ziua ei. Sunt surprins ca in ultimi 2 ani am luat parte la mai multe evenimente impreuna... sunt foarte surprins chiar. Oare cum va fi anul acesta? Sunt foarte curios sa aflu. Totu;i sunt foarte bucuros ca am reusit sa o desprind din sfera mea romantica la timpul potrivit.

Ei bine, D. D. va ramane pentru mine o fascinatie totala. Am reusit sa aflu mai multe lucruri despre ea din mai multe locuri. Am reusit sa fiu perspicace si sa ii ofer de Florii o mica atentie din partea mea, chiar daca nu am fost prezent. Efectiv devin imobil si tampit in prezenta ei. E foarte frumoasa, arata foarte bine si sunt sigur ca e si mai atractiva. Toutusi are acel aspect de persoana superficiala si rece care dimpotriva, in loc sa ma tina deoparte ma atrage. Ea este persoana careia ii duc dorul, dar pot trai fara. Insa in momentul in care o am in fata imi vine sa sar pe ea sa o iau in brate si sa o sarut si sa nu o mai las niciodata sa plece. Ea va ramane mai mult sau mai putin pentru mine o adevarata enigma. Imi place asa. Mi-ar fi placut sa fie o enigma mai apropiata, dar din pacate nu prevad nimic in aceasta directie. Ea cred ca va fi o cunostinta care ma voi bucura intotdeauna sa o prezint si altora si cu care ma voi mandri deasemenea. De fiecare data cand apare o promotie noua in real, sper din tot suflteul meu sa o revad si poate de data asta sa apucam si sa vorbim mai mult si sa ne cunoastem mai bine, poate cine stie avem foarte multe lucruri in comun si poate ne dam seama ca suntem ce fiecare cauta de mult timp deja...

17 decembrie 2009

Undeva, candva, cineva (1)

Pe o planeta fără continente, pe continentul fără țări, în țara fără orașe, în orașul fără străzi, pe strada fără case acolo sunt eu. Stau la balconul negru și maiestuos, negru în bătaia vântului cu hainele fluturându-mi asemeni steagurilor pătate de sânge de pe câmpul de bătălie. În privire-mi se citește întunericul și ploaia, tristețea și plânsetul generațiilor de mult.

În ziua înfășurată în ceață se ascund izuri și sunete purtate de firele de aer rece ce adie la tâmplă vorbindu-mi și cântând-mi la ureche. Vocea mă coboară spre treptele către șemineul care duduie viguros aducând o lumină portocalie casei mele, de pe strada fără case. Într-un colț fără de lumină se ascunde în paloarea pielii sale, profită de inteligența sa și face uz de farmecul său nelăsându-mi vre-un gând mie, ea apărând în toate. Vocea mă duce afară, sub lumina lividă a felinarelor, prezența mea trece așa de ușor pe pietrele ce la fiecare ploaie aruncă zgomote infernale în aer cu căderea fiecărui strop; pașii mă îndreaptă către alei înguste, locuințe cu oameni înspăimântați... oameni ca și mine. Și ei au Vocea lor poate nu o au ca și mine în aceiași casă și nu o iubesc ca și mine. Nu toți își cunosc Vocea...



Grief and Sorrow
Asculta mai multe audio Animatie

13 decembrie 2009

Whaaaa


Nu am mai scris de mult, nu că ar fi foarte mult - comparativ cu alte posturi -. În sfârșit, în orașul meu plin de oameni frumoși, păziți-vă ca vine vestea: A NINS.

În secunda în care am ajuns afară: Whaaaa... Ce fruumos...! Nu știu de ce, dar pentru mine zăpada, adică ninsoarea efectiv a devenit un element atât de încărcat, atât de plin de simboluri și eufemisme. Nu mai consider de mult ninsoarea sinonimă cu iarna, este ceva distinct, un cadou din partea cuiva deasupra noastră. Oricum este un cadou pentru mine precum și pentru restul lumii... Hai să fim sinceri, cine nu se bucura de zăpadă de Crăciun?

Fulgii de nea opresc timpul în loc. Te opresc în loc, te lasă câteva momente când observi că ceva cade din cer..., îți ridici privirea și observi fulgii care îți cad pe fularul ce îți îmbrățișează gâtul, pe brațele tale topindu-se după câteva secunde, observi acel fulg care parcă dansează pe adierile aerului rece, hipnotizându-te lăsându-te purtat printr-o cascadă de amintiri și trăiri, toate într-o fracțiune de secundă și se duc odată cu rafala care spulberă fulgul tău și îl trimite în învălmășeala celorlalți.

Cel mai frumos lucru este să te plimbi cu sufletul tău pereche ținându-vă de mână prin ninsoare, la lumina felinarelor din parc; chiar și prin mânușile că vă protejează mâinile de frigul iernii poți simți căldura iubitei/iubitului tău pe măsura ce ninsoarea vă învăluie și fulgii vă cad pe obraji, colorându-i într-un roșu plin de viață.

Mi-e dor de zilele bune, în care mă bucuram de trei mai tare de zăpada... acum mă bucur cred că doar pe un sfert. Undeva, după vântul care îmi răvășește fulgul ce m-a hipnotizat, mă pierd în gânduri reci fără fulgi de nea. Dar ies la lumină și voi intra la căldură; ce frumoasă e zăpada!

Zăpada ce cade și va cădea este cadoul meu de la Moș Crăciun pentru anumite persoane foarte importante. ;)

1 decembrie 2009

Atentiune, atentiune! Urmeaza un comunicat important:



Comunicat de presa

 

“Craciunul lor in mainile tale”


Cu ocazia Sarbatorilor de Iarna, Asociatia ProgressOn impreuna cu Asociatia People va invita sa luati parte la proiectul “Craciunul lor in mainile TALE”. Activitatile din cadrul proiectului constau in organizarea a 4 workshopuri Do it yourself, avand ca tema realizarea de cadouri si obiecte decorative. Obiectele rezultate in urma atelierelor vor fi donate, sub forma de cadouri, unor case de copii din judeti. Acest eveniment este dedicat tinerilor in special, si in general tuturor persoanelor care vor sa se implice si sa ofere o bucurie celor mici . Motivul principal pentru care organizam acest eveniment este dorinta noastra  de a oferi tinerilor posibilitatea sa se implice activ si sa constientizeze asupra nevoilor societatii in aceasta perioada. Pornind de la idea ca un cadou creat manual si personalizat tinde sa aibe o mai mare insemnatate, dorim sa oferim alternative creative si economice de cadouri de Craciun.

Activitatea principala se va derula in perioada 2 - 20 Decembrie in cafeneaua Coffe Cup (Bd. Gen. Dragalina nr.2  langa liceul Economic) si la sediul Asociatiei People in Pecica (5 decembrie). Primul workshop se va desfasura Miercuri 2 Decembrie incepand cu orele 17.00  si va incepe cu o scurta introducere a proiectului. In aceasta zi vom prezenta planul pe larg al proiectului, vom explica conceptele acestuia si vom face o  demonstratie a activitatilor viitoare. In cadrul workshopurilor vom confectiona obiecte decorative, cadouri pentru cei mici si nu numai. Vom avea si invitati speciali, care ne vor indruma intr-ale crosetatului, impletitului, in realizarea obiectelor decorative, felicitari,  confectionarea papusilor etc. Vom avea de asemenea un targ de final insotit de o petrecere, targ in care asociatia va expune obiectele si cadourile realizate de voluntari, dupa care in Ajunul Craciunului acestea vor fi donate.  In cadrul expozitiei vom dialoga cu voluntarii pentru a rezuma actiunile proiectului, si a concluziona eficienta acestuia.

Datele exacte in care se vor desfasura activitatile sunt:

  • Miercuri 2 Decembrie 2009 – Primul workshop in Arad, Coffe Cup (Bd. Gen. Dragalina nr.2  Langa liceul Economic)
  • Sambata 5 Decembrie 2009 -  Workshop in Pecica
  • Sambata 12 Decembrie 2009 – Workshop in Arad Coffe Cup
  • Miercuri 16 Decembrie 2009 - Workshop in Arad Coffe Cup
  • Weekend 19 - 20 Decembrie 2009 – Ultimul workshop sub egida "Targ de bunatate"

Va asteptam cu mare drag!!!

Mai multe detalii:

www.progresson.wordpress.com

www.asociatiapeople.blogspot.com

29 noiembrie 2009

Frustrări, egoisme și egocentrisme„

De câte ori vi s-a întamplat, să aveti pusă la punct o situație sau o împrejurare, ca la un anumit moment dat să apară un mic necunoscut și să îți dărâme castelul tău de carți de joc? Mie relativ de o groază de ori; chiar puteam spune că m-am obișnuit dar uite că nu e așa. Recent am răbufnit din carapacea de no comment și ignore -ca și în lista de messenger- ca să îmi dau seama că mă apucă de ceea ce vreau eu sa mă feresc. 

Am o problemă serioasă cu cel mai spinos subiect posibil, dragostea. Am început să detest momentele frumoase ale vieții pentru că în fiecare apar ”figuranți„ în fundal stricându-mi ziua într-un hal fără de hal. Ca să fiu bine înteles, ceea ce mă încearcă, este exact imaginea unui deal înverzit cu iarbă ce se unduie în bătaia vântului transportându-te într-o lume parcă ireală; scăldat într-o lumină crudă a dimineții, auzind în urechi Suita Nr.1 din Peer Gynt de Edvard Grieg și gîndindu-mă la cât de frumoasă poate fi acea solitudine, dar în același timp tânjind după un partener la acest spectacol, când dintr-o dată, într-o zonă fparte îndepartată a câmpului tău vizual zărești un punct mic și nrgru, care devine to mai mare și eventual vezi doi oameni care se ”iubesc” nespus încat mai uită destul de des că există alții mai puțini optimiști 

Sunt atât de furios încat nu mă pot exprima coerent...

29 octombrie 2009

De Halloween veti rade! Clubul de film exclusivist :p 'MuviClab'


Octombrie 31, de la ora 17:30, Raluca, Stani si Cristian va invita la sediul din Pecica, Strada 417, la Nr.2, la o seara de film.
Cu aceasta ocazie, vom pune bazele unui club de film, pe care ne dorim sa il transformam intr-o activitate periodica a asociatiei.
Astfel, sunteti bineveniti la un film interesant, o discutie la fel (sau poate mai) interesanta, un strop de socializare, un zambet, o ocazie sa ne cunoastem (si) mai bine, o ocazie sa discutam despre filmele care ne/nu ne plac, de ce ne/nu ne plac, si nu numai...
Noi ne vom stradui sa cream o atmosfera cat mai "cinema-like", insa avem nevoie si de ajutorul vostru, si anume de a va "inarma" cu ceva "de rontait" si ceva de baut (ca sa nu vi se usuce gura de la atata privit la film ;) ) inainte de a veni.

Va rog sa confirmati prezenta printr-un comment la acest post sau la numarul 0753404290 (Raluca), pana cel tarziu vineri (30 octombrie).

"Citat de pe blogul Asociatiei People"

15 octombrie 2009

Saptamana Participari Active a Tinerilor

Prinde gustul participării!

Fi activ în Săptămâna Națională a Participării Active a Tinerilor

17-24 octombrie 2009

Săptămâna Națională a Participării Active a Tinerilor a fost creată cu și pentru TINEri, pentru ca participarea face parte din TINEri, pentru că vrei să îți pui amprenta în comunitatea ta și pentru că dorești să PARTICIPI!
ANPCDEFP prin Programul Comisiei Europene, Tineret în Acțiune desfășoară o serie de evenimente la nivel național. Sub umbrela SNPAT, în Arad Asociația ProgressOn a pregătit tinerilor diverse activități dedicate acestora:

Sâmbătă 17 octombrie între 15:00 și 18:00 în cafeneaua KF (str. Episcopiei 11-13)

Atelier practic “Reciclare și Creativitate”

Proiecție tematică film - reciclare

Dezbatere pe teme de mediu

Duminică 18 octombrie între 15:00 și 18:00 în Cafeneaua Literară Joy’s (str. Gh. Lazar nr 1)

De ce voluntar???

Importanța participării active și a voluntariatului

Miercuri 21 octombrie între 15:00 și 18:00 în Cafeneaua Literară Joy’s

Open space și Dezbateri pe temele de tineret:

Proiectul de lege a tinerilor

Prea ocupat cu distrugea lumii!?

Viitorul tău - Șanse și oportunități

Asociatia ProgressOn este o organizatie de tineret infiintata cu intentia unei dezvoltari durabile la nivel national si international. Echipa noastra este formata din tineri cu idei multe si aspiratii inalte, care doresc sa implementeze solutii, atitudini si activitati complementare si alternative in vederea realizarii scopurilor organizatiei. Scopul nostru este sa aducem in prim plan tineretul in toate domeniile.

Ne propunem stimularea participarii tineretului la viata sociala si culturala precum si sustinerea si promovarea intereselor comune ale membrilor la nivel national si international. Ne vom stradui prin diferitele obiective propuse sa gestionam resursele umane, intelectuale si materiale cat mai eficient posibil, pentru ca scopul asociatiei sa fie realizat pe termen lung.

Programele desfasurate de Asociatia ProgressOn se vor adresa tuturor, indiferent de sex, apartenenta culturala sau statut social, nationalitate, religie sau varsta si se bazeaza pe principiul voluntariatului ca mijloc de realizare a schimburilor si schimbarilor sociale.

Împreună cu invitații noștri, asociațiile partenere:

Asociația People - Pecica și Asociația D.R.E.P.T - Arad



14 octombrie 2009

Recunoștință Doamnei: O frenezie isterizată a României sau cum redevine subit Herta Müller o româncă adevarată


În Romania anului 2005, apărea o traducere a unei autoare germane. Înaintea anului 2005, singura varianta a respectivei cărți era în limba în care a fost scrisă. Această autoare, a trăit și a trecut prin momente de existență crucială, această autoare a uimit și a făcut oameni să plângă și rîdă prin arta care îi curgea fluid prin degete și prin bețișorul magic scurgându-se pe foaie. Din păcate, comportamentul tipic românilor va determina să fie foarte populară în următorii 2-3 ani, Ministerul Educației mai mult ca sigur o va "introduce" în manualele de limba română, asta e ce să îi facem, spiritul românesc, ca după acei 2-3 ani să apară un nou autor nemaiauzit și să ne farmece cu arta literară. Acordăm valorilor noastre recunoștința și respectul pe care îl merită doar când rușinea ne obligă și atunci când nefericiții nu mai sunt printr-e noi. Biografia ei din romanul Der König verneigt sich und tötet ne face să simțim și să trecem prin ce a trecut autoarea. Vom vedea cum în curând Herta Müller redevine româncă și ne mândrim cu ea; pe Emil Palade lumea la pierdut nu demult, dar iată cum locul acestuia este meritoriu ocupat de o altă persoană născută în România care a deprins graiul iubirii și suflare vieții printr-e noi. 

Herta Müller reprezintă o forță. Forța care îngrădită povestește lumii despre condiția sa, forța care reușește să treacă peste greutăți incomensurabile și astfel să atingă culmi ale gloriei nebănuite. Dacă totuși dorim să vorbim despre Herta Müller trebuie să o citim, trebuie să o cunoaștem ca să ne putem exprima. Recunosc ca am citit Regele în germană și recunosc că acum voi cumpăra cartea în română, dar nu vă facți griji justiția poetică se va face simțită în curând.

Felicitări sincere doamnei Herta Müller la câștigarea premiului Nobel pentru Literatură și urări de sănătate și curaj, timp și determinare în a scrie în continuare. Mă înclin...

17 august 2009

O nouă zi, o noua experiență


Deja de foarte multă vreme m-am implicat în fel de fel de acțiuni. Unele au lasat o impresie mai puternică decât altele iar altele mai...ehem... puțin sa zicem. De un an, un an si putin am avut ocazia sa cunosc persoane care si-au pus amprenta asupra mea, una din ele chiar foarte pregnant și cu foarte mult bun simț, fapt pentru care îi mulțumesc, în ziua de astazi rarisim gasiți așa ceva... Un prieten pe bune.

Dar nu acesta e scopul postării, ci unul cu totul altul. Acum voi fac puțină publicitate, știu că mulții dintre voi la TV schimbați canalul cand apare publicitatea, asta daca mai știți cum arată TV-ul, că deja mulții îl redescoperă în anul 2009 si rămân uimiți de ce gasesc. :)) Glumesc... Dar știu deasemenea ca sunteți și mai mulți cărora vă place atat de tare publicitatea încât vă uitați hipnotizați la apropotv sau așteptați cu o nerabdare usturătoare NDP-ul...

Publicitatea mea se referă la o asociație nou-nouță, da știu multi spuneți, da bine o grămadă de asociații și fundații și etc..., dar eu promit că această asociație nu este încă o ciupercă de pe grămada de frunze din pădure, nu, nu; Asociația ProgressON, căci așa îi zice, se ocupă serios de treburile sale și pune umărul și chiar și mai mult la dezvoltarea unor persoane ca tine sau a comunității tale. Suntem, căci și eu sunt fermecat, tineri, dornici și capabili de mult, o grămadă de idei, uncoș plin cu creativitate și așa, să zicem o debara plină cu determinare. Nu facem pagini web cu stiluri elegante și pline de poze cu tot aceiași 3-4 oameni peste tot. Nu, nu... noi facem un blog, unde spunem povești, stăm în jurul focului numit ”PC” sau ”Notebook” după caz și depănam experiențe. pățanii și alte, multe, multe...ăăă, hmm mi-am pierdut șirul....:))

Ei așa senil nu sunt, ProgressON a luat ființă din dorința a două persoane foarte experimentate în domeniul ONG-urilor de tineret și a programelor orientate către tineret a Comisiei Europene...acronimele deja celebre în limba lui Shakespeare - YiA și EVS- care traduse în română sunt -Tineret în Acțiune și Serviciul European de Voluntariat... Deci cu două persoane care știu atat de mult era și imposibil să nu reușească să mă atragă... În consecință, ca un semn de recunoștință încerc să împart ”bunătățile” de Asociație și de fondatori și vouă....

Sus, sus, sus acolo în dreapta aveți linkul de blogul nou-născut... care încă se dezvoltă, deci vă rog să fiți Zen :)) cât și a Asociației prietene nouă, Asociația People despre care vă voi scrie în zilele următoare...

Noapte senină și fiți plini de curiozitate...

22 iunie 2009

Despre iubire plus un strop de cultură

Existenţa mea de zi cu zi este strict influenţată de ceea ce trăiesc. Aud răsuflararea lumii atingându-mi ceafa spunându-mi, adăugându-mi, completându-mi, înţărcându-mi ideile. 
Ajung să descopăr sensuri ascunse în orice reacţie umană şi scot seva pasiunii din reacţiile şi răspunsurile celor care mă înconjoară. Văd zâmbete şi aud râsete voioase care îmi răzbat în urechi asemeni unui ecou. Sentimentele embrionare răsar asemeni boabelor de fasole de-abia puse în pământul hrănitor, atotputernic şi plin de iubire încapsulată în vietăţile care mişună prin suflet creând un haos şi o forfotă asurzitoare. 
Atena ajunge să îmi fie un loc drag în care evadez de fiecare dată când simt nevoia dăruirii. Merg agale pe stradă ochind într-un colţ înălţimile acropolei strălucitoare în aerul şi soarele amiezei toride de decembrie. Decembrie…da decembrie? Probabil când auzi o asemenea formulare, vei ridica din sprâncene. Dar acesta e scopul afirmaţiei. O după-amiază toridă, da. Temperaturile sufletului trec de foarte multe ori peste temperaturile care au dat naştere universului, ştiinţa nu poate produce o regulă sau o teorie infinită sau aiurea care să definească, să explice minunile libertăţii sufleteşti. Orice artă nu e decât o instruire în adevărata operă de a minţi, a minţi frumos. 
De ce minţim? Minţim pentru plăcere sau minţim pentru aparenţe. Un rol închipuit care nu e altceva decât asumarea unilaterală a unor responsabilitaţi ficţionale care nu provoacă nimic altceva decât comfort de moment şi framântare sufletească după. 

Plăcere? 
Minciună? 
Libertate? 
Ce legătură e între ele? 
Legătura dintre orice stare de fapt e omul. Omul defineşte orice. 
Sentimentele umane au aceeaşi origine, sufletul. Baia de dezvinovăţire acordată conştiinţei noastre e faptul că ne putem disculpa foarte uşor în ochii noştri şi ai celorlalţi prin simpla afirmaţie: “…inimii nu îi poţi da comandă…”. 
Există şi afirmaţii mai grave - Dumnezeu ne-a făcut dintr-o greşeală, o eroare de calcul, ori Dumnezeu a murit, cum afirma Nietzsche. 
Jean-Baptiste Grenouille respingea societatea, considerându-i pe toţi lipsiţi de dragoste pentru miros. Se izolează pe sine, el, cel născut într-o piaţă de peşte, printre maţe şi alte materii mirositoare. Se izolează rămânând singur cu vocea conştiinţei sale care nu face decât să-l sfătuiască cum să ajungă în rai sau, raiul în care el e singura persoană cu miros. Miros divin creat de el însuşi din “umorile şi tumorile” corpului uman. 
Nu ne rămâne decât speranţa… Avem speranţa dăruită de olimpieni nouă oamenilor, lăsată pe fundul cutiei Pandorei, dar şi toate relele acestei lumii asmuţite asupra noastră odată cu crearea femeii de către zei. Femeia. Jumătatea/Întregul. Mama. Fiica. Confortul şi dragostea. Iubirea întrupată. 
Dragostea... sentimentul cel mai conflictual cu putinţă. Iubim şi urâm astăzi cu uşurinţa cu care răspundem politicos cu da sau nu. Superficialitatea caracterelor noastre nu face altceva decât să ne demonstreze, în momentele de frustrare şi framântare sufletească, cât de vulnerabili suntem faţă de propriile noastre acţiuni şi decizii. Deseori gândim un scenariu de o emoţionalitate infinită, care poate stoarce lacrimi şi de la o piatră arsă de soare, din cel mai uscat deşert. Dar în momentul în care suntem confruntaţi cu sufletul celuilalt ne dăm seama că nu suntem decât nişte marionete în mâinile unui păpuşar mefistofelic care nu face decât să ne vândă plăcerea pe ceva atât de banal precum ne e sufletul. 
Plăcerea bolnavă oferită de extazul împărtăşirii iubirii ne corupe în a ne pune pe noi în prima linie de merit şi ultima de... datorie? Faţă de cine? Faţă de noi, sau faţă de cel sau cea? 
Asemeni lui Werther sunt, cel care a preferat să se pună pe ultimul loc în ochii Lottei şi pe primul loc în inima ei... O iubeşte pentru că o admiră? O admiră pentru că o iubeşte? Ea, o mamă pentru fraţii ei. În acelaşi timp Ea! Devine pentru Werther poarta de intrare către paradisul în care individul niciodată nu păşeşte jos de pe piedestalul importanţei sinelui. Devine pentru el însuşi cel mai important om şi totuşi în relaţia sa cu ceilalţi se pune mereu după. Îi iubeşte pe fraţii Lottei ca pe proprii săi copii, aşa cum Lotte îi iubeşte ca pe proprii ei copii... O iubeşte pe Lotte cum doar el este capabil să o iubească. Se dedică total fiinţei care i-a trezit suflarea fierbinte. Îi dă dragoste pură şi colorată de toate sentimentele care îl leagă de ea. 
Lotte vede. Lotte simte. Nu spune. Lotte îi rămâne fidelă lui Albert. Werther îi ramâne fidel Lottei. De ce? Ambii ştiu şi nu spun nimic. De ce? Prea multe întrebări pentru două persoane. De ce alege Werther să sufere ştiind că veşnic va fi confruntat cu imaginea Lottei şi-a lui Albert, care vor fi împreună pentru că sunt sortiţi unul altuia... Atât de bine ştie Werther că nu e decât un prieten foarte bun şi drag... 
Werther, omul, îndragostitul care se simte în stare de orice pentru a o face pe Lotte să zâmbească şi să fie fericită. Îndrăgostitul, mască temporară, care aduce după sine o tentaţie de autoanulare, în lipsa unei reciprocităţi în simţire. O relaţie forţată, împinsă de Werther către ceva imposibil de realizat, ceva, unde lipseşte participarea în adânc. Relaţie unilaterală, pe care doar Werther o concepe drept fericirea lui supremă, iar Ea e înlanţuită în mrejele lui Albert! Lotte e îndragostită? Iubirea pură şi fără de cusur a lui Werther devine o iubire oarbă, seacă, fără niciun fel de înţeles fără Lotte, care tace şi ştie. 
Adesea, interpretand prost reacţiile Lottei, Werther greşeşte, face fapte pe care, după aceea, le regretă. O furtună îi lasă pe toţi în întuneric şi izolaţi în conac. Lotte, înfrigurată şi speriată, reuşeşte să îi vindece de spaime şi astfel se lecuieşte şi ea. Werther trăieşte momentul de egoism, gândindu-se doar la el şi Lotte. Cum a reuşit ea să le alunge teama? 
Albert şi Lotte sunt împreună. Punct. Werther decide că e mai bine să plece. Despărţirea fizică de Lotte nu reuşeşte să îi diminueze sentimentele rănite, ceea ce, încet încet, îi agravează starea. Werther trece, vine, pleacă, dar revine pentru a o revedea pe Lotte. 
Revenirea sa e tragică, neagră, sinistră. Werther îi cere pistoalele lui Albert. Pistoalele care au trecut prin mâinile Lottei. Werther e mulţumit ştiind că mâinile femeii pe care o iubeşte au atins metalul rece care îi va curma suferinţa. 
Sinuciderea lui Werther nu este altceva decât ultimul act de iubire pentru Lotte. Sacrificiul suprem pentru ea, actul de dăruire. Este ceea ce confirmă că, pentru Werther, Lotte e unica. Cedează impulsului de a curma suferinţa sa şi implicit a Lottei. Săvârşeşte un gest tragic, ajustabil, dar totuşi un exemplu neîntrecut. 
Pasiunea şi iubirea umană curmă vieţi, prietenii, sentimente. Iubirea, sentimentul cel mai bun şi cel mai pur de pe pământ, sentimentul cel mai cântat de barzii din evul mediu şi poeţii romnatici, împleteşte suferinţa cu fericirea. Noi suntem din păcate amnezici. Confundăm materia cu iubirea. Suntem, din nefericire, martorii sau actorii pervertirii iubirii. 
De ce pervertim iubirea? 
De ce spunem aşa de uşor „Te iubesc!”? 
De ce nu recunoşti tu, ignorantule, că n-ai iubit niciodată şi nu cunoşti ce-nseamnă iubirea?! De ce nu recunoşti că eşti orb şi te simţi incapabil când eşti pus faţă-n faţă cu iubirea adevarată? 
Atragem în păcat şi suntem atraşi în păcat; păcatul de a nu (re)cunoaşte iubirea. 
Refuz să cred că voi gusta păcatul ăsta. 

Suferinţa te ajută să vezi gândul care te aproprie de iubire. 

Să ştii că dragostea mea nu are răbdare pănă la sfârşitul lumii. Are doar până când te vei hotărî că vrei să fii fericită. Până când te vei hotarî că vrei căldura inimii mele dăruite ţie. 

Autor - I.M Gale - Eseu participant la "Festivalul Lecturii" Arad 2008 - Premiat cu premiul "Lectia clasicilor"